Cea mai buna reteta de sarmale vegane

Sarmalele clasice de post romanesti, cu orez si ciuperci mi s-au parut intotdeauna fade. Am mai incercat retete cu linte si naut, dar nici acelea nu semanau nici pe departe cu sarmalele adevarate, asa ca am decis sa incerc o combinatie originala care sa reproduca gustul sarmalelor cu carne cat mai fidel, si mi se pare ca am reusit. Yay me.

Combinatia de ingrediente pentru umplutura a vreo 40 de sarmale vegane bune de te lingi pe degete e urmatoarea:

  • 1 kg de ciuperci
  • o ceapa mare
  • 300 g tempeh (soia fermentata)
  • 150 miez de nuca
  • 50g orez (salbatic daca gasiti)
  • 400g naut (fiert la conserva)
  • cimbru
  • rozmarin
  • piper
  • sare

Toata smecheria e tempeh care e unsuros si aduce bine cu carnea la gust si are o mega sinergie cu crocanteala nucilor.

Umplutura minunata se prepara deci astfel:

Ceapa taiata cubulete se caleste in ulei de floarea soarelui pana devine transparenta. Se adauga apoi ciupercile taiate cubulete, si se amesteca pana se evapora majoritatea apei lasate de ciuperci. Bucata de tempeh se taie feliute subtiri care se rumenesc in tigaie pe ambele parti. Cand aceste ingrediente sunt preparate, se arunca impreuna cu nucile, nautul (scurs de zeama ofc) si condimentele in robotul de bucatarie si se macina un pic pana se omogenizeaza combinatia – atentie totusi sa nu rasnesti pana ajunge totul o pasta. Adaugi orezul fiert peste si obtii ceva care trebuie sa arate cam asa:

umplutura_sarmale

Impachetezi apoi sarmalele dupa priceperea si gusturile personale si le asezi intr-o oala adanca, cu varza taiata marunt si boabe de piper presarate printre ele. Adaugi cateva linguri de pasta de tomate, apa si vin rosu si le dai la cuptorul incins la 180 de grade pentru minim doua ore. Dupa prima ora scoati capacul oalei ca sa se evapore parte din zeama si sa se rumeneasca stratul de deasupra.

Prima sarma degustata din oala o sa arate ca mai jos, o sa miroasa divin si o vremelnica-i existenta se va masura in secunde. Garantat.

sarmaua

Little Miss Chatterbox

chatterNu imi sta in obicei sa scriu sau sa citesc self help. Majoritatea cartilor de ajuta-te singur sunt super boring pentru ca autorii bat apa in piua despicand in patru idei de bun simt, care se pot rezuma intr-un articolas. Un articolas ca acesta, de exemplu, care trateaza subiectul placerii de a vorbi cu semenii (sau neplacerii, dupa caz) 🙂

Unii oameni sunt mai usor de placut decat altii, si nu neaparat din cauza unor talente deosebite care se disting cu ochiul liber. Oamenii placuti respecta reguli pe care vanzatorii profesionisti le aprofundeaza la scoala, desi la prima vedere sunt produsul celor sapte ani de acasa:

  • Prima regula, si cea mai importanta: isi lasa interlocutorul sa vorbeasca. Exista si o regula a proportiilor adecvate, si anume 70% (ascultare) / 30% (exprimare). Avem doua urechi si o gura si trebuie folosite proportional. O observatie care pentru multi, si in special pentru femei, nu e deloc evidenta 🙂
  • A doua regula, destul de importanta si ea: nu intrerup. Niciodata. Chiar daca pare vital. Nu este. Deci don’t.
  • A treia merge mana in mana cu a doua: pun intrebari. Si apoi TAC. Hai ca nu e greu.

Cumparam lucruri platind cu viata


Ma numesc Jose Mujica. Nu conteaza ca sunt presedintele Uruguayului. Am reflectat mult la toate astea. Am petrecut mai mult de 10 ani singur intr-o vagauna. Am avut mult timp sa ma gandesc. Am petrecut sapte ani fara sa pot citi o carte. Asta mi-a dat posibilitatea sa reflectez. Si iata ce am descoperit. Ori esti fericit cu foarte putin, fara prea multe lucruri, pentru ca ai fericirea in interior, ori nu ajungi nicaieri. Nu fac apologia saraciei, fac apologia sobrietatii. De cand am inventat societatea de consum, economia trebuie sa fie continuu in crestere. Daca nu creste, e o tragedie. Am inventat un munte de nevoi superficiale. Trebuie neincetat sa cumparam, sa aruncam, sa cumparam. Insa ce aruncam e insasi viata noastra. Pentru ca atunci cand cumparam ceva, nu platim cu bani. Platim cu orele din viata. Platim cu timpul pe care l-am dedicat castigarii acestor bani. Diferenta e ca singurul lucru pe care nu il putem cumpara este viata. Viata devine doar mai scurta. Si e lamentabil sa ne aruncam viata si libertatea in felul asta.

Jose Mujica are 81 de ani si a fost presedintele Uruguayului intre 2010 – 2014. A facut 14 ani de inchisoare pe motive politice in anii 70 si 80, a fost torturat si a petrecut perioade lungi incarcerat singur, din care doi ani pe fundul unei fantani. In timpul mandatului Mujica a vorbit adesea despre statutul defavorizat al femeilor si a legalizat avortul. Aproape 90% din salariul de presedinte donat de Mujica este dedicat mamelor singure. Alte realizari notabile sunt legalizarea casatoriei intre homosexuali si legalizarea productiei si consumului de marijuana (Uruguay devenind prima tara din lume care a legalizat complet marijuana).

Mujica e unul din acei putini oameni care nu doar predica, ci “walks the talk” traind mai mult decat modest. Cand auzi ce spune, ca in filmul de mai sus, nu poti sa nu aprobi: asa e, are dreptate mosu’. A doua zi insa umplem iar cosul de cumparaturi, si in loc sa downshiftam ne gandim cum sa facem sa castigam mai multi bani…

Plăcinte vegane cu rubarbă

Rubarba este o plantă puțin cunoscută în România în afara Ardealului (unde este numită rabarbăr). Tulpinile lungi roșiatice, cu gust acrișor sunt folosite în Australia în special pentru gemuri și placinte. Aseară am încercat pentru prima dată să gătesc placinte vegane de rubarbă și nu mi-e deloc rușine cu ce a ieșit. Am gătit doar patru plăcințele, de gust, pentru că deocamdată am doar patru forme de “tarte”, de 8 cm diametru.

tarta vegana cu rubarba

Ingrediente pentru patru plăcinte:

  • două foi de aluat fraged vegan
  • o legătură de rubarbă
  • un măr dulce (gen Jonathan)
  • îndulcitor stevia (sau zahăr) si scorțișoară după gust
  • un pumn de fistic decojit (opțional)

Aluatul fraged vegan se poate prepara și acasă, din făina, margarină, bicarbonat și apă, însă e mult mai comod să îl cumperi sub formă de foietaj congelat. Aici se cheamă shortcrust pastry și este făcut cu margarină și uleiuri vegetale în loc de unt. Pentru patru plăcințele ne trebuie două foi de aluat pe care le punem la dezghețat acoperite cu un prosop ud (ca să nu se usuce).

Între timp tăiem tulpinile de rubarba în bucăți de cca 2 cm și decojim și dăm prin răzătoare mărul. Eu am adăugat măr în umplutura de rubarbă pentru a îndulci natural compoziția, rubarba fiind mai degrabă acră decât dulce, dar se poate renunța la măr compensând cu mai mult îndulcitor. Punem rubarba și mărul într-un vas de teflon pe foc mediu, și amestecăm din când în când. Rubarba va incepe să se “dizolve” în compoziție, care va prinde o culoare roz destul de apetisantă. Adăugăm stevia (sau zahărul) și scorțisoara și amestecăm până când se evaporă destulă apă și compoziția prinde consistență.

Când foile de aluat s-au dezghețat, folosim una din foi pentru a coace “carcasele” plăcintelor. Ungem formele cu ulei și le tapetăm cu aluat. Pe fundul formelor eu pun niște pietricele (cooking beads), care împiedică aluatul să se umfle când începe să se coacă. Punem formele în cuptorul preîncălzit la 190 de grade, pentru 15 minute. Când sunt gata “carcasele”, scoatem formele din cuptor, umplem cu compoziția de rubarbă și din a doua foaie de aluat tăiată franjuri creăm “zăbrele”, presând capetele franjurilor bine ca să se lipeasca de carcasă. Decorăm cu fistic și băgăm la cuptor pentru jumătate de ora, la 180 de grade. Când sunt gata, scoatem plăcintele din forme și le presărăm cu zahăr pudra. Aroma delicată a fisticului copt se potrivește de minune cu rubarba.

Plăcintele de rubarbă, ca toate plăcintele de altfel, sunt cel mai bune servite calde.

Poftă buna 🙂

Mituri despre dieta vegetariana si vegana

Cand vine vorba despre dieta mea vegetariana (care s-a transformat in vegana) adesea se aduce in discutie problema nutrientilor, respectiv a lipsei lor. Cauza cred si sper ca nu este faptul ca arat subnutrita sau bolnava in vreun fel, ci ideea adanc inradacinata in mintile omnivorilor ca dieta fara carne nu este “completa”. Asta in ciuda faptului ca fructele, legumele, nucile, semintele, cerealele integrale, si nu carnea sunt invocate de nutritionisti in contextul alimentatiei “sanatoase”. Cand cer detalii, respectiv ce nutrienti anume crede ca ar lipsi din dieta vegetariana si vegana, in noua cazuri din zece omnivorul zice ca proteine.

Proteina, bat-o vina

World Health Organization recomanda 0.75 g/kg proteina sa fie consumata pe zi, ceea ce pentru o femeie de 55kg inseamna 41.25 g de proteina zilnic.

Toate fructele, legumele, cerealele, nucile contin proteine – in special cand sunt consumate integral (adica cat mai putin procesate). Ca vegan nu trebuie sa mananci anumite alimente ca sa iti “iei necesarul de proteina”.

O suta de grame de paine integrala contine 13 grame de proteina. Nautul contine 22 grame de proteina pe suta de grame. Deci daca intr-o zi femeia de 55 kg mananca 300 de grame de paine sau 200 de grame de naut, si-a depasit deja aportul minim de proteina, fara sa aiba nevoie sa compenseze cu alte alimente. Este adevarat ca in carne sunt mai multe proteine decat in vegetale, insa proteina din vegetale este absolut suficienta si mai multa proteina nu aduce niciun beneficiu in plus.

Poteina vegetala este inferioara proteinei din carne – mit

Exista multa literatura pe net despre cat de superioara este proteina din carne celei vegetale. Proteina este compusa din aminoacizi, dintre care 12 aminoacizi sunt produsi de corpul uman. Alti noua aminoacizi, denumiti “aminoacizi esentiali” (Isoleucine, Leucine, Lysine, Phenylalaline+Tyrosine, Methionine, Threonine, Tryptophan, Valine si
Histidine) trebuie obtinuti din mancare.

Asa numita “proteina completa” contine toti aminoacizii esentiali si umbla vorba ca doar carnea o contine. In trecut putina lume avea acces la baze de date, si era de greu de verificat cum sta treaba de fapt, insa acum aceste baze de date sunt usor accesibile pe internet si se poate verifica usor ca aminoacizii esentiali exista in majoritatea vegetalelor, in special in cartofi, soia, conopida, quinoa, naut, fistic, fasole, seminte de dovleac, caju (http://www.fao.org/docrep/005/AC854T/AC854T40.htm#chI.I.6).

Ca sa incheiem discutia despre cat de sanatoasa este proteina din carne, mai am de spus doar ca in 2015 Agentia Internationala de Cercetare a Cancerului din World Health Organization (IARC) a denuntat consumul de carne procesata ca fiind “carcinogenic to humans,” iar consumul de carne rosie este “probably carcinogenic to humans.” I rest my case.

Dar ce te faci cu calciul, daca nu bei lapte?

Cand se vorbeste despre calciu in dieta, laptele e primul aliment citat ca sursa, datorita culturii populare a oamenilor albi din Europa si America de Nord care asociaza secretia glandelor mamare a anumitor animale cu sursa de sanatate.

De remarcat totusi ca oamenii de pe alte continente, adica majoritatea omenirii, consuma putin spre deloc produse lactate si au oase la fel de solide (daca nu chiar mai solide).

Laptele si produsele lactate nu sunt singurele surse de calciu, si cu siguranta nu sunt cele mai sanatoase. Consumul de trei portii de lapte pe zi este de fapt asociat cu mortalitate ridicata si risc mai mare de fracturi in cazul femeilor. Unul din autorii studiului care a descoperit asta, Karl Michaelsson, profesor la Uppsala University din Suedia este de parere ca de vina este galactoza, un zahar din lapte care produce inflamatie in organism.

Majoritatea calciului din organism se afla in oase. Calciul din oase se dizolva si se reface in continuu de-a lungul vietii. Exista studii care arata ca o dieta bogata in proteine este asociata cu excretie mai mare de calciu prin urina iar proteina animala cauzeaza mai multa pierdere de calciu decat proteina din plante.

Un fapt mai putin stiut e ca plantele contin si ele calciu in diverse proportii (evident nu la fel de mult ca lactatele). Alimentele vegane cele mai bogate in calciu sunt kale, varza, patrunjelul, fasolea (neagra si alba), soia (si sub forma de tofu si tempeh), tahini, migdalele, broccoli, smochinele.  De retinut totusi: consumul de calciu nu este suficient pentru a avea oase solide. Ne mai trebuie vitamina D (obtinuta cand stam la soare), vitamina K, potasiu si nu in ultimul rand activitate fizica.

Toate bune si frumoase, pana la vitamina B12

Singura vitamina pe care nu o putem obtine din plante este vitamina B12. Corpul uman produce vitamina B12 in intestinul gros cu ajutorul bacteriilor, insa majoritatea este excretata si prea putin se absoarbe in organism. Spre deosebire de oameni, la rumegatoare si ierbivore fermentatia bacteriana se produce mai sus in tractul digestiv, de aceea sunt capabile sa isi produca si absoarba eficient vitamina B12.

Cercetatorii s-au pus de acord ca vegetarienii si veganii au un risc mai mare de carenta de vitamina B12 decat carnivorii. Deficienta de B12 duce la deteriorarea nervilor si arterelor si este asociata cu boli de inima. Chiar daca studiile pe care le-am citit nu m-au convins complet (in primul rand deoarece metoda de masurare a nivelului de B12 din organism este controversata), personal prefer sa fiu on the safe side si pe langa nutritional yeast (care sunt niste fulgi foarte gustosi  cu miros de parmezan) iau si suplimente vegane de vitamina B.

In concluzie, a manca vegan nu este nesanatos, ba dimpotriva, atata vreme cat mananci diversificat (oricum nici o dieta nediversificata nu poate fi sanatoasa). Dincolo de povestile celor care s-au convertit la dieta vegana si ca urmare s-au vindecat de diverse boli, povesti care daca nu sunt documentate stiintific raman doar povesti, exista studii care arata ca dieta vegana ajuta la slabire, normalizeaza tensiunea arteriala si scade riscul de: diabet de tip 2 (non insulino-dependent), cancer intestinal, de san si de prostata.

Cine se gandeste ca veganii sunt niste slabanogi fara vlaga sa se uite la cum arata Venus Williams, care la sfatul medicilor a trecut la veganism in 2012, cand a fost diagnosticata cu o boala autoimuna incurabila care provoca o stare de oboseala intensa. Declaratia ei a fost ca “schimbarea dietei a facut o mare diferenta”. Serena, sora ei, s-a convertit si ea la veganism si nu numai ca nu e o sfrijita fara stamina, dar a castigat US Open de trei ori de atunci.

Multi oameni s-a convertit la vegetarianism si veganism din motive de sanatate. Kudos pentru ei, atata vreme cat consumul de animale scade, eu ma bucur. Personal am alte motive – nu vad niciun motiv sa ucid sau sa contribui la uciderea si suferinta altor fiinte atata vreme cat exista atatea surse alternative de hrana gustoasa si sanatoasa.

Imitatie de carne pentru vegetarieni si vegani

Renuntarea la carne si alte produse animaliere iti complica un pic viata, in special la inceput. Daca stii sa gatesti si iti place sa experimentezi, acomodarea la noul regim nu e totusi chiar asa de dificila. Dupa un timp ajungi sa ai un numar de “go to recipes” cand ai pofta de ceva gustos, stii alternativele vegane pentru gelatina, cascaval, maioneza, smantana, mascarpone cand incerci o reteta noua si stii de unde poti cumpara ce ai nevoie.

Aici in Australia este mai usor sa fii vegetarian decat in Romania, dat fiind ca legumele si fructele sunt proaspete tot timpul anului, exista magazine si localuri cu specific vegetarian si vegan, si apoi datorita imigrantilor din Asia, crescuti in spiritul religiilor care, spre deosebire de crestinism, promoveaza compasiunea REALA (adica universala). Ma refer aici la budism, taoism, hinduism, sikhism, jainism. In magazinele si restaurantele cu specific asiatic am fost incantata sa descopar chestii vegetariene/vegane de care nu auzisem in Romania.

Cea mai interesanta chestie vegana pe care am descoperit-o aici se numeste “mock meat” (in traducere “imitatie de carne”), sau seitan (denumire care vine din japoneza). Seitanul este facut din gluten, care se obtinut din faina din care s-a spalat amidonul si este foarte popular in Asia.

Anumite branduri au ajuns la retete de seitan care imita incredibil de bine carnea – atat ca aspect cat si ca textura si gust. Iata de exemplu acest seitan de rata, mie mi se pare dezgustator de real.

duck

 

O alta asemanare a seitanului cu carnea este faptul ca tine foarte bine de foame. Seitanul contine 75% proteina, de trei ori mai mult decat carnea (100 de grame de carne de vita tocata contine doar 26 de grame de proteina).

Nu numai ca tine de foame, dar seitanul este si mai sarac in calorii (140 calorii pe suta de grame) ; ca si comparatie, carnea de pui are 239 de calorii pe suta de grame. Fiind si mult mai sarac in grasimi si carbohidrati fata de carne, aici multi ne-vegetarieni prefera sa manance seitan, mai ales daca vor sa slabeasca.

Preferatul meu este “puiul” facut de brandul Ayur, care seamana cu fileul de pui afumat.

seitan

In poza de mai sus este seitanul de pui, pe care doar l-am decongelat. Este foarte bun mancat ca atare, dar se poate si praji sau frige pe gratar.

Cu atata informatie si alternative gustoase aflate la indemana, ma gandesc ca multi oameni ar trebui sa incerce vegetarianismul, daca nu chiar veganismul, macar o vreme, sa vada ca nu e chiar asa de greu sau de nasol. Iar faptul ca slabesti daca inlocuiesti carnea cu seitan vine ca bonus 🙂

Daca nu vrei sa slabesti, iar compasiunea fata de animale este insuficienta pentru a te determina sa renunti la carne, mai am un argument: poate macar iti pasa de planeta?

Un studiu citat de Worldwatch Institute estimeaza ca 51% din gazele cu efect de sera produse la nivel mondial sunt cauzate de industria crescatoare si procesatoare de animale. Un alt studiu UN din 2010  concluziona ca “o reducere substantiala a impactului ar fi posibila numai printr-o schimbare substantiala a dietei la nivel mondial, departe de produsele animaliere”.

Reteta de cozonac vegan

cozonac1Cand am decis sa renunt la lactate si la oua ma gandeam ca cel mai tare o sa-mi lipseasca tiramisu si cozonacul, deserturile mele preferate.

Pentru tiramisu am gasit o rezolvare de care sunt foarte multumita, insa in privinta cozonacului aveam dubii ca voi obtine ceva decent. Recent am avut weekend lung de patru zile cu ocazia Pastelui, si pentru ca, in ciuda lipsei de sentiment religios, in tara aveam mereu cozonaci de Craciun si de Paste, am decis sa incerc o reteta de cozonac vegan, care a iesit extrem de bun, pufos si aromat. Nici nu iti dai seama ca lipsesc untul, laptele si ouale.

Ingrediente pentru un cozonac vegan:

Pentru aluat:

  • 550 g de faina self raising
  • 90 grame de zahar
  • 200 ml apa
  • 100 ml ulei
  • o jumatate de lamaie
  • o jumatate portocala
  • 15 grame de drojdie
  • o jumatate de lingurita de sare

Pentru umplutura:

  • 300 grame de nuca
  • 3 linguri de sirop de agave (se pot inlocui cu 5 linguri de zahar)
  • sase linguri de cacao
  • o sticluta de esenta de rom

Cum se prepara un cozonac vegan:

Mai intai preparam maiaua vegana. Intr-un castron cu 150 ml de apa calda amestecam drojdia cu zaharul pana se topesc si adaugam faina in amestec pana obtinem o pasta groasa. Lasam maiaua la dospit undeva la caldura pana isi dubleaza volumul.

Pana creste maiaua, radem coaja de la portocala si de la lamaie si apoi stoarcem zeama din ambele jumatati, pe care o diluam cu 50 ml de apa.

Punem restul de faina in bolul robotului (eu folosesc un stand mixer pentru framantat aluaturi) impreuna cu jumatatea de lingurita de sare si coaja rasa. Amestecam un pic si cand maiaua e gata, o adaugam in bol. In timp de robotul framanta coca, incorporam turnand incet uleiul si apoi zeama de citrice diluata. Lasam robotul sa framante aproximativ 15 minute, apoi scoatem bolul cu aluat, il acoperim cu un prosop si il asezam intr-un loc cald unde il lasam pana aluatul isi dubleaza volumul.

Pana creste aluatul, pregatim umplutura de cozonac. Punem nucile curatate intr-un prosop si le batem cu ciocanul pana obtinem bucati mai mici. Intr-un ibric pus pe foc mic adaugam toate ingredientele pentru umplutura si amestecam pana ajungem la o pasta groasa si relativ omogena.

Cand aluatul a crescut, il impartim in trei bucati egale (ca sa nu se lipeasca ajuta daca ungi blatul de lucru cu ulei si te ungi si pe maini). Intindem fiecare bucata de aluat pana rezulta trei foi dreptunghiulare. In mijlocul foilor punem umplutura si apoi le rulam, obtinand astfel trei rulouri pe care impletim.

Tapetam forma cu hartie de copt si apoi asezam cozonacul vegan in ea. Punem tava intr-un loc cald si lasam sa mai creasca aluatul pentru jumatate de ora. Forma mea dreptunghiulara e un pic mai mare decat forma de cozonac obisnuita, de aceea cand aluatul a crescut in tava nu a iesit un pic in afara cum se intampla de obicei.

Preincalzim cuptorul la 150 de grade. Cand cozonacul e crescut, il ungem cu pasta de agar-agar (in loc de albus de ou), ca sa prinda o culoare frumoasa cand se coace, il presaram cu zahar granulat si il lasam la copt 40-45 de minute la 180 de grade.

Scoatem cozonacul vegan pe un gratar, ca in poza de mai jos, si il lasam sa se raceasca cel putin 20 de minute inainte de a-l taia.

cozonac

Saltele răcoricioase pentru vara animalelor

Vara asta în Australia a fost mult mai cald decât in primii? ultimii? doi ani petrecuți aici. Luna Februarie, care încă nu s-a terminat, a fost cea mai fierbinte din ultimii 150 de ani (global warming doh). În suburbia noastră din nord-vestul Sydney-ului azi au fost 40 de grade, cu șase grade mai mult decât în Sydney CBD.

Pentru animale căldura este greu de suportat, mai ales pentru cele super îmblănite. Vara câinii noștri stau în curte până la prânz, iar după prânz, în zilele călduroase stau în casă la aer condiționat.

Ca să le fie bine când e cald afară am cautat pe net saltele “răcoricioase” și dintre modelele existente am ales K&H Cool Bed III , care pare să fie cea mai performantă soluție de pe piață.

IMAG1080 IMAG1081 IMAG1085Saltelele au în interior un gel “cool core”, care se activează în prezența apei pe care o torni în saltea iar apa va rămâne mereu mai rece decât temperatura corpului – în special dacă pui salteaua la umbră. Salteaua este invelită într-un fâș super rezistent, și o poți târî de colo colo (odata umplută cu apă devine cam greu de transportat).

Câinii noștri au prins greu șpilul cu saltelele răcoricioase, ei fiind obișnuiți să se descurce cu tradiționalele gropi săpate în pământ (și pe care noi suduind trebuia să le reparăm seara după serviciu). Pentru că nici critica, nici vorba bună nu au funcționat, i-am determinat să se lase de gropărit plasând bolovani mari de piatră pe unde săpau sub un gard viu de camelii. Cum nu au mai putut săpa, au început să acorde mai multa atenție saltelelor, și au înțeles că sunt reci și bine de stat pe ele când e cald. În plus, saltelele sunt molcuțe, deci bune și pentru articulații.