Ejoy Ego-T
Vaping este un termen destul de recent inventat, si inseamna inhalarea vaporilor produsi de obicei de o tigara electronica. Tehnologia tigarilor electronice a evoluat foarte mult de cand trageam ca turcii din narghilea, ca sa ne lasam de fumat mai usor. Problema cu narghileaua e lipsa de mobilitate. Cand mergi in vizita sau iesi seara in oras nu poti cara dupa tine narghileaua, asa ca am cumparat tigari electronice Nicoten. Am fost relativ multumiti de ele, scoteau abur aromat suficient, iar acumulatorul te tinea pana in 3 ore. Recent am aflat de niste modele mai performante, gen trabuc - Ejoy Ego-T Duo (200 de lei).
Pachetul e compus din 2 tigari electronice, un atomizor de rezerva (baterie 1100 mAh + atomizor), 5 cartuse cu o capacitate 1.8 grame de diferite concentratii (mg/ml nicotina) si incarcator. Cartusele sunt consumabile. Se pot reumple cu lichid de circa 25-30 de ori dupa care se inlocuiesc. Costul unui cartus e de 3-4 lei.
Lichidul se gaseste la magazinele de profil in diferite arome si grade de tărie (0-24 mg/ml nicotina). Poate fi pe baza de glicerina vegetala (VG) sau pe baza de propilen glicol (PG). Cea VG produce aburi mai densi insa tăria este perceputa mai slab. Un flacon de 30 de ml costa cam 30 de lei si se consuma in circa 2 luni.
Avantajul principal al tigarilor electronice Ejoy fata de tigarile electronice Nicoten este acela ca bateria acestora este mult mai “longeviva” avand capacitatea de 1100 mAh. Asta inseamna 13 -14 ore de vaping. In afara de formatarea bateriei ce dureaza 8 ore, o incarcare obisnuita dureaza 2.5 ore. Acest model se poate lasa in priza si peste noapte deoarece dupa incarcarea completa la baterie alimentarea este oprita.
Atomizorul este si el de buna calitate, mai bun decat la Nicoten – la o pufaiala normala, fara incordari, se scoate mult fum aromat. Inainte de prima folosire trebuie facut un “dry burn” pentru a evita gustul de ars. Asta inseamna ca inainte de a pune primul cartus se va apasa de 2-3 ori butonul de pornire cate 3 secunde.
Se pot folosi ca alternative ale atomizorului standard si variante ca Giantomizer v2 sau atomizor cu rezistenta redusa. Primul are cartus inclus ce nu se schimba cu o capacitate de 3.6 ml. Lichidul nu se scurge niciodata si fumul este mai abundent. Al doilea este numai atomizor insa rezistenta are numai 1.7 ohm (2.6 in varianta clasica). Asta face ca bateria sa incalzeasca mai mult cartusul, si se emite astfel un fum mai abundent.
Noi suntem multumiti de Ejoy Ego-T. Ah, si inca o diferenta fata de tigarile electronice clasice – pe cand acelea se activau oricand, la pufaiala, Ejoy au buton si tigara se porneste/opreste apasand de 5 ori butonul intr-un interval de 2 secunde (ca sa nu se porneasca accidental in buzunar sau geanta).
Tags: electrocasnice
De trei ani ma confrunt cu simptome f neplacute de rinita alergica. Nu am putut identifica alergenul mai bine de un an, insa dupa ce am ajuns la alergolog si am facut testele, m-am lamurit ce si cum.
Testele facute la alergolog au aratat ca dintre toti stimulii la care sunt sensibila – acarieni, mucegaiuri, polenuri, animale etc, cea mai violenta reactie alergica o am la caini, asadar se explica de ce rinita mea s-a declansat de cand in familia noastra a aparut primul caine, Sasha.
Simptomele de rinita alergica sunt: scurgeri nazale apoase abundente, stranut, nas infundat, lacrimare.
Ceea ce provoaca alergia sunt particulele de saliva, urina si descuamari ale pielii care se gasesc pe blana cainilor.
Medicul a recomandat evitarea contactului cu alergenii, ceea ce in situatia mea insa este imposibil – pot doar sa ma feresc de full contact ceea ce inseamna masuri gen: cateii nu au acces in dormitor, nu au voie sa imi atinga pijamalele , spalam frecvent locurilor unde stau mai mult cainii in casa, spalam cainii mai des in masura in care asta e posibil (iarna si cand e frig afara in general nu se poate).
Cu toate aceste masuri, nu pot rezista fara medicatie: un puf in fiecare nara, dimineata, de Rhinocort Aqua sau Avamys. Dupa o perioada in care am folosit numai Rhinocort am inceput sa am sangerari nazale si sa simt mucoasa f uscata, asa ca am trecut pe Avamys, care nu a dat efecte secundare neplacute so far.
Ieri am dat peste un articol foarte interesant, care arata ca ai sanse f mari sa dezvolti alergii la animale atunci cand intri in contact cu ele adult fiind, daca nu ai avut destul contact cu animalele respective de la varsta mai mica. A fost facut un studiu sase mii de oameni, timp de noua ani si rezultatele au fost concludente – reflectand si situatia mea.
Eu am avut pisici de mica, insa cu cainii am intrat sporadic in contact – astfel ca la testul cu alergeni a reiesit ca sunt alergica la cam orice, numai la pisici nu – asadar m-am imunizat la pisici de mic copil.
Unde vreau sa ajung cu subiectul asta: majoritatea parintilor nu isi lasa copiii sa se joace cu animalele, si gresesc, pentru ca nu le ofera sansa de a se imuniza, ceea ce mai tarziu va fi foarte pagubos pt ei, deoarece vor ajunge niste adulti chinuiti. Ca mine.
Tags: do not!
Tags: australia
Targurile de Craciun se bucura de mare succes prin recenziile de calatorie de pe net, iar cele din Viena sunt in top, asa incat in al doilea weekend din decembrie am hotarat sa facem un city break de trei zile acolo ca sa ne convingem cu propriii ochi.
Iata cateva impresii din Viena si cateva info utile, sper, pt cei care doresc sa mearga:
1. am zburat cu AirBerlin, de pe Otopeni. Ore de zbor f bune (dimineata decoleaza devreme din Ro si seara tarziu din Viena), servicii impecabile, sandviciuri excelente, pret f bun.
2. la sosire, din aeroport am luat Vienna Card pt transport, insa daca nu ai de gand sa mergi la muzee sau sa mananci in restaurantele cu discount, mai bine iei un card simplu pt 72 de ore (mai ieftin). Vienna Card-ul se vizeaza o singura data, in momentul in care folosesti primul mijloc de transport – ti se stanteaza astfel data si ora din care incep sa se numere cele 3 zile de valabilitate.
3. in Innere Stadt (districtul central al Vienei) sunt mai multe targuri de Craciun. Cel mai renumit, din fata primariei (RathausPlatz) era extrem de aglomerat. Am baut un punch f aromat acolo insa pt cumparat nimicuri (decoratiuni de iarna mainly) ne-am descurcat mai bine in targul din piata Maria Theresia (Museum Quarter), unde era mult mai “aerisit”. In targuri sunt multe casute in care se vand tot felul de brizbrizuri si mâz-mâzuri cu tematica de sarbatori (globuri, lumanarele, jucarioare, manusi, fulare si alte “artizanate”); oferta e foarte diversificata, nu seamana cu targurile de la noi unde la fiecare taraba sunt aceleasi chinezarii de prost gust. Unele tarabe vand castane coapte, vata pe bat, fructe confiate si alte bunataturi; punch-urile sunt f dulci si cu arome in fel si chip.
3. in Prater majoritatea comediilor sunt inchise iarna, insa roata mare functioneaza. Este frumoasa panorama de sus, insa se sta destul de mult la coada.
4. Pentru ca am stat doar 3 zile in Viena, singurul muzeu in care am intrat a fost Muzeul Tehnicii, unde ne-a placut f tare, am petrecut vreo 4 ore acolo. La primul etaj sunt aparate unde faci experimente de unul singur, ne-am distrat copios acolo, tot muzeul este super – au echipamente si exponate f bine intretinute care ilustreaza istoria motoarelor, motocicletelor, automobilului, electrocasnicelor, etc. Sus pe plafon este si un satelit 
5. citisem la Dollo de HundertwasserHaus - am vazut cateva dintre cladirile construite de Hundertwasser, un arhitect contemporan de inspiratie “organica” pe care am putea sa il consideram omologul austriac al lui Gaudi; am fost sa vizitam si ne-a placut, desi la ora 11 era mare vanzoleala de turisti si ne-am strecurat cu greu printre ei.
6. am mancat la:
- Figlmuller, restaurant celebru pentru snitelele de pui, f gustoase. Comandati cu incredere si un schnaps de pere inainte, sa va creasca apetitul. Tot ce am mancat acolo a fost excelent. Ar fi bine sa va faceti rezervare inainte, pt ca vin foarte multi turisti sa guste snitele acolo; noi am avut noroc, insa la plecare era coada de zeci de persoane pe trotuar, asteptau sa se elibereze o masa.
- la Plachutta, un lant de restaurante faimoase pt Tafelspitz (rasol). Rasolul nu era deosebit, insa meniul continea alte specialitati delicioase. Fiind f aglomerat, servirea a lasat mult de dorit, iar vinul (rosu) recomandat de chelner era acru.
- la Bitzinger Augustinerkeller, sub palatul Albertina – unde vinul era si mai prost decat la Plachutta si unde ne-au tras clapa la un platou cu ciolan (stelze) pt 3 persoane , care pe nota de plata a fost x3. Cand am cerut explicatii, chelnerul a ras (semn ca nu eram primii inselati) si a zis ca asa e meniul, “tricky” Mancarea macar a fost buna.
- la Centimeter, un lant de localuri f casual, cu meniuri haioase, portii imense (unele prezentate pe farase sau pe roabe) si servire rapida. Aici am mancat o supa de usturoi delicioasa. La Viena am mancat in premiera si traditionala lor supa crema de dovleac, in alta parte insa, la un restaurant vegetarian (Hollerei).
- am baut beri australiene (Foster’s ruleaza) si am mancat vegemite la Crossfields Australian Pub. M-am “incretit” dupa prima gura de vegemite, insa o australianca (clienta la o masa de alaturi) mi-a spus ca e normal sa nu-mi placa, deoarece mi-au pus stratul de crema prea gros, ei in Australia pun strat ff subtire pe painea prajita. Cred ca data viitoare cand am sa incerc o umbra de vegemite pe paine va fi acolo down under, la mama ei/lui.
- nemultumirea mea la capitolul food este ca eu, fiind vegetariana de cateva luni, am fost cam oropsita, dat fiind ca bucataria austriaca se bazeaza pe carne; my last resorts peste tot sunt cartofii prajiti pai (french fries), pe care in Viena i-am gasit f greu - austriecii par sa prefere prepararea mai comoda – cartofii taiati bucatoaie mari, gratinati la cuptor. Mie astia nu nu imi prea plac.
Ca sa rezum impresiile despre Viena: ne-a placut arhitectura, totul pare foarte ordonat, decoratiunile de iarna sunt elegante (nu vezi curcubeul de culori de la noi, majoritatea instalatiilor luminoase erau albe si galbene), catedralele sunt superbe (am vizitat Sf Stefan si Sf Petru), orasul este curat – nu erau nici cersetori, nici vanzatori ambulanti, calestile cu cai aveau un sarm romatic, mijloacele de transport erau punctuale si la indemana si peste tot pe unde am umblat am avut asa un sentiment ca totul este sub control. Ni s-a parut mai ieftin decat in alte capitale europene.
All in all, ne-a placut Viena cu ale sale targuri de Craciun.
Poze edificatoare, mai jos:
Tags: vacanta
Pentru a-ti asigura niste premize de succes in a obtine un job in Australia cat mai repede, majoritatea emigrantilor stiu ca diplomele universitare obtinute in Romania nu te ajuta cu mare lucru. De aceea certificarile internationale, in cazul in care pentru meseria pe care o practici exista organisme care sa emita asa ceva, sunt “de aur”.
In Romania, in special in IT, este destul de populara meseria de “project manager”. Lasand la o parte faptul ca de cele mai multe ori product managerul este botezat gresit “project manager”, standardele profesionale sunt foarte slabute in majoritatea cazurilor (aici vorbesc din experienta proprie).
In project management, cea mai cautata certificare pare sa fie Project Management Professional (PMP). Administrat de catre Project Management Institute (www.pmi.org), PMP este programul de certificare profesionala in project management cu cea mai larga acoperire internationala.
Ce trebuie sa faci ca sa obtii certificare PMP:
- ai nevoie de 35 de ore instruire in Project Management (PMP exam prep – exista destule firme care organizeaza astfel de cursuri insa am citit ca exista si cursuri online, mai ieftine)
- trebuie sa ai experienta practica in management de proiect (minim trei ani daca ai absolvit o facultate)
- trebuie sa te inscrii ca membru pe PMI.org. Membership-ul la PMI + taxa de examen au facut impreuna $400.
- sa inveti
- sa dai examenul intr-un centru Prometric (dupa ce te-ai programat in prealabil).
Despre pregatire:
Eu am urmat cursurile de pregatire pentru examenul PMP dupa metoda Rita Mulcahy, la European Project Consulting .
Ii recomand cu incredere pe oamenii de acolo, sunt profesionisti, si metoda Rita Mulcahy mi se pare o varianta foarte buna pentru a reusi sa pricepi toate notiunile intr-un timp cat mai scurt. Pachetul de pregatire de la ei cuprinde cartea si un cd cu un soft de simulare a examenului – PM Fastrack. Mi s-a parut interesanta ideea lor de promovare a cursului: daca sustii examenul in termen de 30 de zile de la terminarea cursului, in cazul in care pici, sustii gratuit (adica pe banii lor) doua reexaminari.
Lessons learned (sau informatii utile pentru cei care vor sa sustina examenul de PMP):
- cartea Ritei de exam prep spune ca daca citesti de 3 ori fiecare capitol este suficient ca sa inveti notiunile si termenii. Confirm.
- aceeasi metoda Rita Mulcahy spune ca daca faci simulari de examen (un examen are 200 de intrebari, cu limita de timp 4 ore) si obtii un scor de peste 75%, esti pregatit sa sustii examenul. Ca sa promovezi examenul, ai nevoie doar de 61% raspunsuri corecte. Eu am executat doua simulari, la a doua simulare am scorat 80%, si la o saptamana am dat examenul si am trecut. Deci se verifica si aceasta informatie.
- nu cred ca este obligatoriu sa citesti PMBOK-ul (care e destul de arid). Rita mie mi-a fost suficienta.
- nu este musai sa retii ITTO-urile (inputs, tooles&techniques, outpus). Daca intelegi ce inseamna, daca intelegi procesele si cum interactioneaza acestea, nu trebuie sa memorezi – oricum cred ca e o treaba criminala sa memorezi ditamai lista.
- este musai insa sa retii formulele (earned value, cost/schedule variation, indicatorii de performanta, etc).
- e recomandat sa simulezi macar un examen inainte; majoritatea candidatilor pot raspunde la cele 200 de intrebari in cca 2-3 ore din cele 4 pe care le ai la dispozitie, deci presiunea timpului nu este un factor care sa te ingrijoreze, insa nu trebuie subestimate efortul si incordarea nervoasa. Dupa 150 de intrebari mie imi jucau randurile in fata ochilor
- nu ti-as recomanda sa faci prea multe simulari de examene; exista si simulari gratuite de examen PMP pe net, insa trebuie sa fii selectiv, pt ca pe de o parte e posibil sa dai de teste cu raspunsuri/explicatii gresite (si sa inveti bazaconii din ele), sau poti da teste care nu se apropie de formatul intrebarilor din examenul real (si deci sa nu te ajute cu mai nimic). Eu de ex am facut o simulare de la http://www.pmstudy.com si intrebarile mi s-au parut destul de diferite de cele din examen (formulari ciudate, foarte mult accent pe partea teoretica, nasol). Intrebarile din pachetul de pregatire Rita Mulcahy mi s-au parut mult mai apropiate ca format de cele din examen, doar ca cele din examen sunt mai usoare.
Despre examenul PMP propriu zis: eu recomand sa iti faci din timp programarea la Prometric, ca sa prinzi liber dimineata – este un examen solicitant si e bine sa fii odihnit, sa fii in cea mai buna forma. Eu m-am programat cu 3 saptamani inainte, ca sa prind examinare intr-o frumoasa zi de toamna la ora 9 dimineata.
Prometric are sediu in incinta Facultatii Romano-Americane, pe bd. Expozitiei. Exista o parcare cu plata la cca 100 de metri, langa caminele din Agrononomie. Sediul este undeva intr-un demisol (exista sageti care sa te ghideze odata ce intri in campusul de la Romano-Americana). Examenul se da pe computer. Nu ai voie sa iei cu tine in sala nimic gen apa, mancare, nici macar servetele… Efectele personale (m-au pus sa las si ceasul) raman intr-un dulap incuiat. Iti dau ei ciorna si creioane (si dopuri de urechi chiar).
Eu am urmat recomandarile altora si din cele 15 minute cat dureaza tutorialul de folosire a softului de examinare am “varsat” pe ciorna toate formulele – ca sa nu stau sa imi scobesc creierii dupa ele in timpul examenului. A fost o idee foarte buna.
Intrebarile ca grad de dificultate, cum spuneam, se situeaza sub cele din aplicatia Rita Mulcahy (desi un “coleg de promotie” nu a fost de acord cu mine, lui i s-a parut invers). In momentul in care apesi butonul de finalizare a examenului, esti intrebat daca vrei sa raspunzi la intrebarile unui chestionar (eu am skipat) si apoi ai timp de cca un minut afisat un ecran alb, dupa care apare mult asteptatul mesaj CONGRATULATIONS
Calificativele pe grupuri de procese (nu si procentajul de raspunsuri corecte) le vezi intr-un alt ecran; aceste calificative le primesti si printate pe o foaie. Mailul de la PMI cum ca ai trecut cu succes examenul si esti PMP cu acte in regula mie mi-a venit a doua zi. Diploma oficiala vine acasa in sase saptamani. Eu am solicitat si insigna de certificat PMP, de purtat la ocazii deosebite 
Daca va intereseaza aceasta certificare si mai vreti si alte detalii, folositi cu incredere formularul de comentarii.
Tags: emigrare australia
Nevil Shute – A town like Alice. Un roman care le va placea cu siguranta celor care vor sa emigreze in Australia, cu osebire aspirantelor de gen feminin
Cartea are la baza intamplari reale petrecute in Sumatra in al doilea razboi mondial. Alice din titlul cartii se refera la orasul australian Alice Springs.
Long story short: Noel Strachan, un avocat londonez in varsta, aflat la apusul carierei ajunge sa o cunoasca pe Jean Paget, o tanara careia trebuie sa ii administreze averea mostenita de la un unchi care murise, pana cand aceasta va implini 35 de ani si va intra in posesia averii. Unchiul respectiv avea o parere destul de proasta despre abilitatile de management al finantelor de care dispun femeile si de aceea introdusese aceasta clauza a varstei.
Cei doi, tanara si avocatul, devin buni prieteni si Jean ajunge sa ii povesteasca avocatului ororile razboiului prin care a trecut ca prizoniera la japonezi, fiind capturata in 1940 in Malaezia. Povestea este captivanta, personajul Jane se dezvaluie treptat ca o fiinta deosebita, iar in noile circumstante financiare tanara ia initiativa unor calatorii aventuroase in Malaezia si in Australia.
Nevil Shute a fost pilot si inginer de aeronave si a luptat in ambele razboaie mondiale. Pentru a se documenta pt romanele sale a zburat in Australia, unde ulterior s-a si stabilit. Nevil Shute este un nume important in literatura australiana, din cate am inteles eu
Tags: australia, emigrare australia
Going to McDonalds for a salad is like going to a hooker for a hug
Tags: funny
Recent Comments