Monthly Archives: May 2011

Trei zile la Paris

Nu am avut niciodata simpatie deosebita pentru francezi: faptul ca nu au reusit sa se ridice la inaltimea standardelor ridicate de predecesori mi s-a parut foarte lame.

Sa pierzi atata teren pe toate planurile, mai ales cel cultural (intr-un timp atat de scurt) mi se pare de neiertat.

Sa ajungi sa protejezi prin lege limba franceza, cea care fusese adoptata natural de atatea neamuri ca limba de conversatie pt high class (romani, rusi, bulgari…) e pathetic de-a dreptul. La souris for mouse? srsly? how dumb is that.

Iar cand te gandesti acum la un francez contemporan cine iti vine in minte? Sarcozy (ridicol), Strauss-Kahn (gross)…

Oh well. Am petrecut 3 zile la Paris si ne-a placut tare mult. Love France, hate the French, cum spune englezul 🙂  Nu e trafic pe strazi ca in Bucuresti (sau NY), nu miroase a gaze de esapament, se claxoneaza rar, oamenii in loc sa mearga ca noi in acvarii pe roti, preocupati si vesnic cu mobilul lipit de ureche, prefera sa pedaleze pe bicle, zambitori,  femeile sunt suple, cochete – casual chic style, metroul e curat, are statii dese si vine rapid… iar mancarea… oh mancarea… am mancat bun peste tot; ne-au placut in mod deosebit:

– escargot (in doua locuri, preparati diferit, unii din cochilie, altii decochiliati), buni de tot

– magret de canard aux myrtilles (un deliciu, dar tare ne-montignac)

– supa de ceapa

– biftec tartar (altfel decat la noi, nu neaparat mai bun, dar alfel, fara atatea condimente)

– foie gras “de casa”

Am fost si la Disneyland, cui ii place sa se dea in montagne russe sa incerce musai Space Mountain – noi ne-am dat de trei ori 🙂 Cam toate ride-urile sunt super soft, nu se compara cu roller coasterele de la Six Flags (US), la Disneyland in rides nu ai cadere libera nicaieri, insa Space Mountain compenseaza prin viteza si prin faptul ca te da peste cap twice 🙂

Loved it! Vive la France, astea. Si acum, niste dovezi:

La Disneyland

La Disneyland

Space Mountain Mission

Space Mountain Mission

Sacre Coeur

Sacre Coeur

Inside Sacre Coeur

Inside Sacre Coeur

Vedere din Eiffel

Vedere din Eiffel

Moulin Rouge

Moulin Rouge

Cum moare un ateu

Ca tot veni vorba de moarte, acum doua saptamani a mai murit un ateu: Derek Miller, un blogger canadian.

A scris un draft pe care sotia l-a postat dupa moartea lui, cu ultimele cuvinte pentru lume si pentru cei dragi. Lipsa de patetism, linistea cu care si-a asteptat sfarsitul, fara framantari si lupte inutile, stiind ca dincolo nu mai e nimic, atata normalitate… toate acestea sunt asa de rare. Nu poti sa te impiedici sa nu faci conexiunea intre ateism (sau agnosticism, dupa caz) si echilibru mental… Scrisoarea, emotionanta prin firescul lucrurilor gandite si spuse e aici: http://www.penmachine.com/2011/05/the-last-post

Cine e Stephen Hawking si de ce e el in drept sa isi dea cu parerea despre religie

Jurnalistii de la stirile ProTV isi fac si ei meseria cum pot mai bine, astfel ca au ajuns sa publice materialul despre parerile lui Stephen Hawking despre credinta/religii/moarte sub titlul:

Ce crede despre Rai omul care de 49 de ani se asteapta sa moara oricand

Ca nu a auzit romanul de Stephen Hawking, si de aia nu il punem in titlu, intelegem. Dar sa il prezinti ca “omul care se asteapta sa moara oricand” e totusi prea mult.

Cum ar veni, ce il recomanda pe Hawking nu sunt contributiile stiintifice, teoriile gaurilor negre, titlurile onorifice dobandite pentru activitatea academica prodigioasa, lucrarile lui de popularizare a stiintei, faptul ca in afara este “cel mai faimos om de stiinta din lume” nici macar faptul ca e atat de uimitor de viu si de activ (intelectual) fiind complet paralizat si comunicand printr-un sintetizator de voce controlat cu obrazul!

In viziunea jurnalistului de la ProTV  Hawking e avizat sa isi dea cu parerea despre ce e dupa moarte, nu pentru ca e el mai destept ca altii. NU domnule! el e doar omul “care se asteapta sa moara” de atata amar de vreme…

Cine vrea sa citeasca interviul in care Hawking spune ca viata dupa moarte e o bazaconie, sa intre aici: http://www.guardian.co.uk/science/2011/may/15/stephen-hawking-interview-there-is-no-heaven

 

Cum protejezi plantele din casa de pisici

Majoritatea stapanilor de pisici nu pot tine ghivece cu plante in casa. Pisicilor le place sa manance plantele, sau, cand e vorba de un ghiveci mai mare, sa scurme prin pamantul din el, si eventual sa mai plaseze si ceva “fertilizant” acolo 🙂

Pentru cei care chiar tin cu tot dinadinsul sa aiba si plante si pisoi in casa, iata cateva idei:

1. Daca stai acasa mai mult si ai timp sa dresezi pisica, foloseste un pulverizator cu apa. Cand vezi ca pisica se agata de planta, da-i cateva fasuri in fata, si o sa invete, cu timpul, ca nu are voie sa zgandare planta (doar daca nu ai ghinion ca pisicii sa ii placa apa… dar acestea sunt cazuri ff rare)

2. Daca ai un ghiveci mare, cu un plantoi mai mare, gen lamai, tentatia pisicii este sa foloseasca pamantul din ghiveci pe post de litiera. In acest caz, solutia este sa infigi in pamant bete de lemn ascutite, din cele pt frigarui (multe-multe, ca sa nu se mai poata urca in ghiveci).

3. Daca planta pe care vrei sa o protejezi e mica, cum sunt cele tinute pe o masa sau un pervaz, plaseaza o tava cu apa sub ghiveci. Pisicilor normale le e foarte dezagreabil sa se ude pe labute, asa ca vor sta departe de ghiveci. Insa daca pisicii ii place apa si nu ii e teama sa se ude, metoda s-ar putea sa nu functioneze.

4. O solutie alternativa la cea cu tava: poti inconjura ghiveciul cu vase mici cu apa (eu folosesc caserole transparente, din acelea de unica folosinta).

Chiar daca exista aceste metode de protectie, mare atentie totusi cand aduci plante in casa: multe dintre ele sunt otravitoare pentru pisici  (azaleea, cala, crinul, diefenbachia, cicas, filodendronul, asparagusul, to name a few). Verifica bine pe net inainte ca planta e neotravitoare, ca sa fii sigur ca in caz de accident macar pisica scapa!

Rabbit Hole – un film emotionant

Nicole Kidman (Becca) si Aaron Eckhart (Howie) sunt un cuplu care si-a pierdut copilul intr-un accident; ei incearca sa isi revina dupa tragedie, insa fiecare se vindeca altfel si isi cauta sprijin si refugiu in directii diferite, ajungand sa se indeparteze unul de celalalt. Desi depressing, filmul nu te exploateaza in latura sensibila, ci gaseste tonul potrivit, te lasa conectat emotional cu personajele fara insa sa incerce sa-ti stoarca lacrimi.
Memorabil ni s-a parut un dialog intre Becca si mama ei (Nat), pe tema durerii si a felului in care ti se vindeca rana cand pierzi pe cineva drag:

Becca: Does it ever go away?
Nat: No, I don’t think it does. Not for me, it hasn’t – has gone on for eleven years. But it changes though.
Becca: How?
Nat: I don’t know… the weight of it, I guess. At some point, it becomes bearable. It turns into something that you can crawl out from under and… carry around like a brick in your pocket. And you… you even forget it, for a while. But then you reach in for whatever reason and – there it is. Oh right, that. Which could be aweful – not all the time. It’s kinda…
[deep breath]
Nat: not that you’d like it exactly, but it’s what you’ve got instead of your son. So, you carry it around. And uh… it doesn’t go away. Which is…
Becca: Which is what?
Nat: Fine, actually.

(transcriptul este courtesy of IMDB).

Icre de peste Montignac

icre

Icrele preparate

Ingrediente:

– icre de crap proaspete

– ulei

– lamaie (cam 4 lamai la 6-700 grame de icre)

– o ceapa mare

– sare

Icrele proaspete sunt cel mai dificil de gasit. Cele vrac din Carrefour sau cele de la cutie sunt pline de tot felul de gume de xantan, guar si diversi conservanti, nicidecum proaspete. Am reusit sa gasim icre de crap foarte proaspete in hala de peste a Pietei Obor, in cladirea veche. Este bine de mers dimineata deoarece dupa ora 11 sunt sanse foarte mari sa nu mai gasesti.

Icrele trebuie curatate de pielite. Intai se scot pielitele mari, cu mana, apoi cu un tel (din cel burduf) se bat icrele. Asa se aleg si o gramada din pielitele pe care nu am putut sa le scoatem cu mana. Se  amesteca cu sare si se dau la frigider sa stea cel putin 24 de ore (pentru a distruge eventualii paraziti; este important sa facem asta, icrele consumate asa proaspete pot fi contaminate).

icre

Icre proaspete

Dupa perioada de “carantina refrigeratorie” se amesteca icrele cu zeama de lamaie folosind mixerul apoi, exact ca la maioneza, se adauga uleiul putin cate putin la inceput, apoi se poate adauga mai mult fara riscul ca icrele sa se taie. De fapt nu ni s-a intamplat niciodata sa se taie; cand icrele au ajuns de o consistenta multumitoare se poate adauga ceapa.

Ceapa am dat-o la blender sa fie foarte fina, ca o pasta, si sa nu se simta cand mananci bucatele de ceapa ci doar aroma.

Reteta este Montignac, deoarece nu se pune nici  miez de paine nici gris; oricum aceste adaosuri le denatureaza gustul si aspectul.

 

 

Glicina – Wisteria

Glicina in floare

Glicina in floare

Glicina (wisteria) plantata acum 3 ani a inflorit in sfarsit asa cum speram cand am cumparat-o: este plina de ciorchini mari, albastru-lila, absolut superbi.
Anul trecut in toamna a trantit-o o furtuna cu tot cu suport, si ne consolasem cu gandul ca daca nu reusim sa o punem la loc, nu e nicio pierdere, ca si asa nu inflorise niciodata, era o glicina de soi rau 🙂
Am reusit insa sa o salvam, taind din ramuri destul de brutal, ca sa o putem ridica (este foarte grea) si iata ca acum glicina noastra si-a luat un avant deosebit. Nu stim daca taierea din toamna e “vinovata” sau poate doar din al treilea an infloreste, cert e ca acum ne pare bine ca ne-am straduit sa o salvam atunci 🙂

Ulcica bulgareasca

In restaurantele bulgaresti exista de regula in meniu o sectiune de “pot-uri” traditionale  (feluri preparate si servite in mici vase de lut/ulcele). Vasele respective se gasesc de cumparat si la Metro la Ruse, sunt foarte dragute ca forma, micute, de o portie, emailate si au si capac. Costa cam 2 euro unul. Exista si varianta mai incapatoare, gen oala (noi facem sarmale in ea).

In ulcelele mici noi preparam adesea legume cu cascaval si ceva carnita (Montignac all the way).

Ultima reteta a fost cu kaizer, castraveciori murati, rosii cherry, ciuperci champignon si pleurotus, masline negre gigantice. Se arunca toate taiate cubulete in ulcica si deasupra se presara mult cascaval afumat. Se asezoneaza cu sare si piper si se da la cuptor pentru cca 30 de min. Toate aromele ingredientelor se intrepatrund in ulcica de lut, si mancarea capata o savoare specifica mancarurilor bulgaresti. Noua ne place extrem si in functie de ce ai in frigider, legume mostly, poti inventa feluri rapide si gustoase.

Ulcica bulgareasca

Ulcica bulgareasca

1 mai la Ruse. Ciflika

Centrul orasului Ruse

Centrul orasului Ruse

De 1 mai, ca si acum doi ani, am “petrecut” la Ruse.

Ruse e un orasel bine intretinut, curat, cu un centru pietonal dragut amenajat, aerisit, cu terase, cafenele si magazine asezate de-o parte si de a alta a strazii principale, care se infunda la un moment dat intr-un parc umbros si vechi, cu copaci batrani.

Urbea respira un aer patriarhal, de oras de provincie iar primavara gasesti la tot pasul niste copaci cu flori roz absolut superbi (cine stie cum ii cheama sa ne spuna si noua, ca noi am cautat dar nu ne-am dumirit; nu sunt piersici, asta e clar; nu am mai vazut asemenea copaci pe la noi nicaieri, tare ne-ar placea unul din asta in curte, ar fi de departe vedeta primaverii).

Copaciul cu pricina arata asa:

Copacii cu flori roz

Un copac cu flori...

Revenind la subiect, acum doi ani in Ruse am asistat si la parada de 1 mai, care este un eveniment important in urbe (multi simpatizanti comunisti printre bulgari, bagam seama). Batranii in special par sa guste evenimentul, purtand panglicute rosii in piept si stegulete (batranii mai smecheri scot si decoratiile de la naftalina).

Fetele la defilare

Fetele la defilare

Orchestra

Orchestra

Poporul cu stegulete si bannere

Poporul cu stegulete si bannere

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Multi romani fac incursiuni in scopuri gastronomice in Bulgaria. In Ruse renumita este terasa Happy, asezata in centru, insa am descoperit acum inca un loc interesant, la cca 200 de metri: restaurantul Ciflika (Mehana Ciflika, pre limba lor), care este cumva echivalentul localului Burebista de la noi (amenajat rustic, cu chelneri imbracati in costum national).

Mehana Ciflika

Mehana Ciflika

Mancarea este buna, preturile sunt decente si te poti intelege in romaneste cu ospatarii (chiar si meniul are varianta in romana). Localul era plin de romani cand am ajuns noi. La masa vecina ne-a impresionat neplacut un grup de romani neaosi (4 cupluri, over 30’s) foarte galagiosi, care au si reusit sa o supere pe chelnerita noastra blonda care era ca o floare zambitoare cand am ajuns noi, insa pe parcurs am observat-o vestejindu-se pe masura ce interactiona cu ei. Am incercat sa nu ne stricam buna dispozitie din cauza lor, insa nu putem sa nu ne gandim ca imaginea pe care o au bulgarii despre romani nu e deloc una care ne avantajeaza. In fine.

Noi am comandat rachiu de caise ca aperitiv (servit in “ciocanele”, aromat si slab ca tarie, excelent) si am mancat salate (salata de ardei copti cu usturoi si branza ne-a placut cel mai mult), o portie de frigarui de pui (scria ca ar contine si legume, insa in realitate nu are decat un pic de ardei amarat), limba de miel si o “tovaraseasca”, adica un fel de tocanita din maruntaie de pui si limba de vita, cu multa ceapa. In timpul mesei ai parte si de un pic de spectacol din cand in cand: frigaruile sunt aduse pe o sabie pe care o infig in tavan si o flambeaza (se sting luminile cu aceasta ocazie).

Frigaruia pe sabie, flambata a la Ciflika

Frigaruia pe sabie, flambata a la Ciflika

Ce nu ne-a placut a fost ca a trebuit sa asteptam foarte mult pana au adus mancarea si nota; chelnerii nu stateau deloc degeaba insa clar nu faceau fata la atatia clienti. Ne-a fost evident  dupa coada imensa de la vama (am stat cam o ora) ca au fost extrem de multi romani in Ruse de 1 mai. Data viitoare o sa mai incercam Ciflika intr-o zi nefestiva, poate intalnim mai putini conationali 😀

 

Later Edit: am aflat cum se cheama copaciul minunat: REDBUD sau pe latineste Cercis siliquastrum.

Stie cineva cum ii zice in romaneste?