Monthly Archives: July 2011

Negocierea in Bazarul din Istanbul

Cum povesteam mai devreme, in Bazarul din Istanbul cand intrebi un vanzator cat cere pe un obiect, ramai siderat de pretul mare pe care il cere. Asta pentru ca dupa bunul obicei oriental, negotul fara negociere nu are niciun haz, si turcul se asteapta ca tu sa stii asta.

Ca sa obtii un pret bun, tehnica de negociere merge cam asa:

Te uiti la stand la mai multe obiecte, desi doar unul ti-a atras atentia; nu lasa sa se vada asta. Turcul o sa te intrebe ce vrei sa cumperi, si atunci, aratandu-te cat mai dezinteresat ii arati mai multe obiecte si ii ceri sa iti spuna pretul. Este posibil sa te intrebe tu cat ai da. Nu spune, lasa-l pe el sa dea prima cotatie. O sa fie evident un pret foarte mare, dar nu te descuraja, ramai cu zambetul pe buze. Pentru obiectul ravnit (nu trebuie sa spui ca e pentru tine, ci ca il cumperi cadou pentru vreun prieten) ceri un discount si atunci el o sa-ti dea un pret un pic mai mic.

Mai ceri un discount si atunci el o sa te intrebe de regula cat esti dispus sa dai. Ofera un pret mai mic decat pretul pe care esti dispus in realitate sa il dai. Bineinteles ca nu se va lasa la pretul tau si iti va mai da un discount mic. Nu te arata incantat ci spune ceva la modul: “eu de abia am ajuns pe aici, o sa ma duc sa ma mai plimb si pe la alte magazine. Spune-mi care e the best price si daca e o sa ma intorc sa cumpar de la tine.”

Remember: e important sa nu te arati disperat sa cumperi acel obiect si sa ai rabdare si nervi de fier.

Ca sa nu te piarda de client pretul cel mai bun pe care ti-l va oferi va fi de regula unul foarte apropiat de adevar. Inca si de aici mai merge negociat un pic in jos. Te poti intoarce pe calcaie sa iesi din magazin: turcul va oferi un pret si mai mic numai sa nu te vada plecand fara sa fi cumparat ceva de la el.

Ce este foarte important pentru tine ca si cumparator:

1. sa stii intotdeauna cat esti dispus sa dai pe un obiect (cat valoreaza in realitate pentru tine) si sa nu cumperi cu mai mult de atat

2. in tot timpul negocierii zambeste, fii comunicativ si politicos. Vanzatorul este si el la randul lui zambitor si toata negocierea se desfasoara intr-o atmosfera foarte destinsa. Daca esti tratat cu ceai sau dulciuri, accepta; asta nu te obliga sa cumperi daca nu te intelegi la pret.

3. fii fetita care l-a luat pe NU in brate: asteapta-te sa spui NU de cel putin 15 ori pe parcursul negocierii, insa fara sa te enervezi.

4. odata ce ai zis DA la un pret pe care l-a pronuntat turcul, sau ai spus tu o suma pe care el o agreeaza, se considera ca vanzarea a fost incheiata!

5. este apreciata mult sintagma “sa nu fie nici ca mine nici ca tine” – incearca sa o folosesti si tu cat de des cand pronunti un pret pe care il agreezi. Daca consideri ca ar fi acceptabila suma pe care o cere el poti incerca sa te tocmesti acceptand acel pret dar pretinzand cateva accesorii in acei bani. Noi de exemplu ne-am targuit o jumatate de ora pentru o narghilea minunata, cerand pe parcursul negocierii inca doua furtune, un saculet de carbuni, un cleste, un recipient de incins carbunii si o punga de filtre. Cand am plecat turcul s-a plans ca a iesit in pierdere la afacerea cu noi, dar suntem convinsi ca lucrurile nu stau deloc asa, oricat de buni negociatori am fost noi. Se citea pe fata lui in timp ce negociam ca e multumit ca ne-am antrenat cu el in joc, negocierea asta fiind si un soi de socializare with benefits.

In alta parte am avut ocazia sa si suparam un turc care a iesit sifonat din negociere: am intrebat cat costa un pachet de tutun de narghilea si turcul a zis 5 lire, pret fix (adica nu avea chef sa negocieze, mai ales fiind vorba de ceva atat de ieftin). Noi am zis ca vrem discount (1 lira) daca cumparam 5 pachete. Turcul o tinea pe a lui, ca e pret fix, noi ne-am intors pe calcaie sa iesim din magazin, la care cu mult naduf a izbucnit: stati ca va dau la 4 lire. De nervi ce avea m-a bruftuit cand alegeam aromele “hai ca nu alegi un mercedes” :)) Nu ne-am suparat pe el, ca era haios!

Ca si sfat de final: nu te incrancena, nu te enerva, esti in vacanta! fii dispus oricand sa renunti oricand daca vezi ca nu obtii cat esti dispus sa scoti din buzunar, ce gasesti intr-un magazin sigur vei mai gasi in urmatoarele zece 😉

Istanbul – impresii de calatorie

Asa cum un bun musulman trebuie sa se duca odata la Mecca, un bun roman se duce macar o data in viata la turci. Ceea ce am si executat, insa nu la traditionalul all inclusive in statiune, ci fix in Istanbul. Am stat trei nopti in Istanbul si am mai reveni anytime, asa mult ne-a placut.

Drumul: cu masina, de la Bucuresti la Istanbul sunt cam 620 de km, ce se pot parcurge in cca 11 ore (includem aici timpul petrecut in vami). Noi am stat sa trecem de pod la Ruse o ora, avand in vedere ca se lucreaza pe Podul Prieteniei, se circula alternativ pe un singur fir si sunt cozi de tiruri, chiar si la ora 4 AM cand am ajuns noi. Apoi am mai stat o ora in vama Bulgaria-Turcia, prin punctul de frontiera Hamzabeyli. Este o vama destul de mica si libera, aveam doar 4 masini in fata. Am stat atata deoarece controlul documentelor il facea un singur vames obosit.

Am ales traseul Ruse-Veliko Tarnovo-Nova Zagora-Elhovo-Hamzabeyli, un traseu mai lung cu 20 km decat cel obisnuit (care trece prin Yambol), pentru a evita gropile. Nu stim in ce masura am iesit mai castigati pe aici, deoarece si pe traseul acesta exista dupa Nova Zagora o portiune de vreo 10km plina de gropi, insa din fericire nefiind trafic aveai pe unde ocoli cat de cat craterele mai mari. Cand treci in Turcia se intinde pana la Istanbul (de la Edirne)  o autostrada care sambata dimineata era destul de goala. Pentru autostrada iti cumperi un card KGS de la ghiseul de la intrarea din Edirne: 10 euro pentru un drum dus-intors Edirne-Istanbul.

Cand intri in Istanbul, traficul se aglomereaza ingrozitor; povestile despre stilul turcesc de sofat nu sunt deloc povesti: nu se semnalizeaza, benzile sunt desenate pe asfalt la misto, toate masinile se imbulzesc, trece mereu cel mai tupeist, nu cel cu prioritate. In fine, daca esti in vacanta nu lasi atata lucru sa iti strice buna dispozitie.

Cazarea: am stat la Asmali Hotel, in centrul turistic (Sultanahmet), foarte aproape de moscheea Sultanahmet (sau Moscheea Albastra), Hagia Sofia si Topcapi. Noi am avut un double obisnuit, cu breakfast. In prima noapte ne-au cazat intr-o camera de la demisol, extrem de mica, cu un aer inchis si umed, mucegait, deoarece in camera noastra (un double normal) se sparsese o teava. Recomandarea noastra este, daca doriti sa va cazati la Asmali, sa ii preveniti inainte sa ajungeti ca nu veti accepta cazarea la demisol sub niciun pretext (eu am dubii ca teava aia chiar se sparsese). Breakfastul pe care il laudau in reviews atatia turisti pe noi ne-a dezamagit, singurul aspect pozitiv fiind acela ca poti sa il mananci sus pe terasa, de unde ai o panorama frumoasa catre Marmara. Baiatul de la receptie stie engleza si este foarte amabil, are grija sa te inzestreze cu o harta de cum ajungi (harta asta nu te ajuta sa te orientezi cu transportul in oras, vezi mai jos ce harta am folosit noi).

Transportul in Istanbul: cel mai reliable mijloc de transport este tramvaiul T1 care conecteaza majoritatea obiectivelor de interes turistic din Orasul vechi (partea orientala a Istanbulului): Bazarul, Hagia Sofia, Moscheea Albastra, Topkapi, Bazarul de mirodenii. Conexiunea intre Orasul vechi cu Istanbulul european se poate face cu funicularul subteran (intre Kabatas, capatul liniei de tramvai si piata Taksim). Noua ne-a fost foarte utila harta asta: IstanbulRayliSistem.pdf

O calatorie (cu tramvai, bus, funicular sau metrou) costa cam 1,75 lire insa daca iti faci abonament iesi mai ieftin de atat. Noi am cumparat un card de calatorii Istanbulkart cu 38 de lire (el in sine costa 10 lire) cu care am facut amandoi cam 24 de calatorii. Cardul se gaseste la chioscurile de ziare din apropierea statiilor importante (Sultanahmet, Eminonu, Taksim) si se poate reincarca cu cash la automate.

Ce am vazut prin Istanbul:

Moscheea Albastra/Sultanahmet  – se poate vizita gratuit. Femeile trebuie sa se acopere – daca nu ai la tine cu ce sa iti acoperi capul/umerii ti se da un sal la intrare; li se da si barbatilor in pantaloni scurti un sal sa si-l puna ca fusta. Ca in toate moscheile, se intra descult – exista dispensere de pungi la intrare si intri cu papucii in punga. In moschee este un covor moale si pufos, o placere sa pasesti pe el cu talpile goale. Femeile nu au voie in zona centrala a moscheei. Ce mi s-a parut aiurea: din cupola inalta atarna o retea de lumini pana la cca un metru de nivelul de capului. Reteaua asta urita nu te lasa sa vezi prea bine cat de majestuoasa e cupola si ce frumoase mozaicurile. Cineva ar trebui sa le spuna sa gaseasca alt sistem de iluminare.

Hagia Sophia/Aya Sofya – fosta catedrala ortodoxa intre anii 360 -1453 , apoi moschee pana in 1931, in prezent cladirea este toata un muzeu. Numele catedralei te poate duce cu gandul ca a fost denumita dupa vreo sfanta pe nume Sofia, dar nu: “sophia” vine de la “intelepciune” spus pe greceste, therefore traducerea ar fi biserica “divinei intelepciuni”.

Pentru aproape un mileniu Sfanta Sofia a fost cea mai mare catedrala din lume, servind ca scaun al patriarhiei Constantinopolelui, sediul Biserii Ortodoxe. In 1453 Constantinopolele a fost cucerit de otomani, Sfanta Sofia devenind moschee. Musulmanii au reamenajat un pic (au adaugat patru minarete, un covor pe jos si un mihrab – nisa care indica directia catre Kaaba din Mecca, ca sa stie unde sa stea cu fata cand se roaga) si au acoperit cu tencuiala picturile si mozaicurile bizantine. In 1935, cand Mustafa Kemal Ataturk (parintele Turciei moderne) a decis transformarea in muzeu, s-a scos covorul si a fost data jos tencuiala care acoperea mozaicurile crestine (acolo unde a fost posibil). Deoarece multe dintre mozaicurile astea sunt sus si nu le poti observa cum se cuvine, in galeriile de la etaj ale muzeului exista in permanenta o expozitie de fotografii cu prim-planuri ale acestor mozaicuri restaurate. Intrarea la Sfanta Sophia costa 20 de lire turcesti.

Topkapi – construit pe promontoriul pitoresc catre Cornul de Aur, Topkapi este un parc foarte mare ce cuprinde un complex palate mai mici transformate in muzee; aici a fost resedinta sultanilor pentru aproape 400 de ani. Numele inseamna Palatul Portii cu Tunuri. Cum intri in muzeu, in prima curte, vezi “Inalta Poarta” pe sub care trece drumul catre Hagia Sophia. In palatele-muzee sunt expuse colectii de arme, scuturi, miniaturi, manuscrise caligrafiate, bijuterii. Notabile sunt toiagul lui Moise, armele profetului Mohamed si al patrulea ca marime diamant din lume (the spoonmaker’s diamond, 86 de carate). Biletul de intrare in muzeul palatului Topkapi costa 20 de lire. Pentru intrarea la Harem trebuie sa platesti separat inca 15 lire – noi am renuntat pentru ca am citit ca nu prea e nimic de vazut acolo. Ghidurile audio pot fi inchiriate pentru pretul de 10 lire. Vizita la Tokapi a fost destul de obositoare, dat fiind afluxul imens de turisti majoritar musulmani, impreuna cu satra de copii si femei in burka, multi prezentand maniere “orientale” si un ingrozitor damf de sudoare. Ne-a parut rau ca din cauza lor nu am reperat sabia lui Stefan cel Mare care cica ar fi si ea pe acolo…

Marele Bazar – este la statia de tramvai Beyazit (Baiazid pe limba noastra). Este enorm de mare si extrem de aglomerat. Gasesti aici ce vrei si ce nu vrei: covoare, vase, tavi din cupru, haine din piele, bijuterii, saluri pashmina,  haine, suveniruri…  Nu exista nicaieri un pret afisat si bineinteles trebuie sa te tocmesti pentru ca atunci cand intrebi de pret ti se dau sume naucitoare. Noi am cumparat o narghilea turceasca deosebit de frumoasa, cu 4 furtune, carbuni, clesti, vas de incins carbunii la un pret zicem noi bun: 450 de lire. Pretul cerut de vanzator initial doar pe narghilea a fost de 900 de lire. Ne-am tocmit cam o jumatate de ora si bineinteles la sfarsit s-a vaitat ca a iesit in pierdere 🙂 Urmeaza un post despre cum sa negociezi in Bazarul turcesc.

Bazarul de mirodenii (sau bazarul egiptean) – se afla la Eminonu. Este si acesta destul de mare, si gasesti gramezi de tot felul de mirodenii, care mai de care mai exotice, pe gustate. Noi am cumparat corcuma, sumac, cajun si niste amestecuri de mirodenii otomane si indiene. Aici preturile sunt afisate si nu trebuie sa te tocmesti (eventual daca cumperi mult poti cere discount pt volum). Punga cu mirodenii ti-o sigileaza si videaza, ca aroma sa se pastreze proaspata.

De retinut: lunea e inchis la Hagia Sofia, martea e inchis la Topkapi iar duminica sunt inchise bazarele

Ce ne-a mai placut prin Istanbul: foarte multe pisici, de care istabulezii au grija – multe vase cu apa si lapte pentru ele puse pe garduri si la marginea trotuarelor. Profetul Mohamed i-a indemnat pe credinciosi sa isi trateze pisicile ca pe propriii membri ai familiei, el insusi fiind un exemplu in acest sens. Legenda spune ca profetul avea o pisica favorita, Muezza pe numele ei. Intr-o buna zi, cand venise timpul de rugaciune, Mohamed s-a dus sa isi ia haina sa se imbrace, insa Muezza dormea pe una din maneci. Ca sa nu-si trezeasca pisica favorita, Mohamed a luat foarfeca si a taiat maneca hainei, ca sa se poata imbraca. Hai ca era simpatic Mohamed, nu-i asa?

Sambata seara cea mai mare animatie este pe partea europeana a Istanbulului, in zona pietei Taksim (pe bulevardul pietonal). Aici este o viermuiala cum nu am vazut nicaieri in lume, zici ca e Revelion, mai ales ca au pastrat agatate pe deasupra decoratiunile luminoase specifice. Magazinele sunt deschise pana noaptea. Pe stradutele perpendiculare e plin de terase, multe cu concerte live. In localurile cu muzica orientala localnicii beau, danseaza si canta impreuna cu muzicantii, este o super atmosfera.

Ce am mancat: scoici umplute de la vanzatorii ambulanti, kebaburi si tocanite cu legume la restaurant, supa de linte, fast food in piata Taksim – aici ne-au placut hamburgerii Islak (hamburgerii uzi si picanti, specifici zonei). Restaurantele din zona Sultanahmet sunt scumpe si mancarea nu atat de buna – cel mai bun si ieftin am mancat in zona bazarului. Inghetata turceasca (dondurma) este diferita de inghetata obisnuita si o poti cumpara de la gherete pe strada, unde vanzatorii imbracati traditional fac spectacol intinzand si zbatand inghetatele cu un linguroi toata ziua. Servirea in sine este tricky, dar nu spun nimic mai mult, trebuie sa incerci pe pielea proprie 🙂

Am baut cafele si ceaiuri turcesti (mostly complementary, la sfarsitul mesei), bere Efes pe unde am putut (nu toate restaurantele servesc alcool) am fumat narghilele aromate, si una peste alta ne-am intors burdusiti cu baclavale, sarailii si kataif-uri sa ne ajunga o luna. Cum s-ar zice, ne placu la Stanbul!

 

 

 

O reflectie inteleapta despre multiculturalism

“Multiculturalismul este bun doar cand culturi asemanatoare calitativ se contopesc, nu merge sa amesteci oamenii din biblioteca nationala cu cei dintr-o carciuma din Ferentari sau dintr-o puscarie, la o petrecere de baieti olimpici la matematica poti aduce pe cei de la biologie, nu poti sa aduci si batausii cartierului” – dl senator Urban a pus punctul pe i.

Tocanita de ficatei cu limba de vita (montignac)

Tocana in oala de lut

Tocanita in oala de lut

 

Ingrediente:

– 400 grame ficatei de pui
– limba de vita
– bacon
– ceapa
– 3 rosii potrivite
– vin rosu
– cascaval ras
– condimente: rozmarin, cimbru, piper negru, sare

Pe fundul vasului (noi preferam oala bulgareasca de lut, dar merge si o cratita cu capac obisnuita) se aseaza ceapa si cu rosiile taiate rondele ca un pat peste care se aseaza carnea. Limba de vita, fiarta bine in prealabil, se taie bucati si se amesteca cu ficateii de pui, condimentele si baconul.

Mancare de ficatei

Ceapa poate fi si uscata; noi am pus proaspata din gradinita noastra.  Cum ceapa avea inca frunze lungi si verzi, le-am tocat si pe acestea si le-am pus in oala. Am pus si doi ardei iuti intregi.

Am adaugat un pahar cu vin rosu, am acoperit oala de lut si am bagat-o la cuptor la o temperatura de 180 de grade.

Dupa cam 20 de minute am descoperit oala, si am presarat mult cascaval ras pe deasupra si am mai lasat asa 10 minute sa se rumeneasca bine deasupra.

Se serveste cu un pic de smantana langa.

Retrieverul si mortaciunile

Sasha, catelul nostru Golden Retriever este un catel de ti-e mai mare dragul de el: politicos, delicat, atent, very eager to please… si aici bineinteles, urmeaza un DAR 🙂

… dar, ii place sa se parfumeze cu caca si cu mortaciuni!

Prima data cand a venit mirosind a caca (in zona capului mai ales) am crezut ca a fost un accident, si cum se spune cand cineva calca in “dansul”, sa ii fie cu noroc 🙂 L-am samponat bine, l-am clatit in cateva ape, l-am uscat, l-am parfumat. Caca begone!

Pe urma accidentele de acest tip  s-au mai repetat, dar nu foarte des, asa ca nu am remarcat un pattern.

Recent insa, cand ne-am intors din minivacanta de la Roma, am gasit in curte o pisica moarta. Probabil victima lui Sasha si a lui Macs, care desi se inteleg bine cu armata de pisici din casa, pe cele de afara nu le tolereaza deloc. Ne-a parut rau de bietul animal, ale carui ramasite in caldura incepuse deja sa se topeasca in iarba… in fine, scutim publicul de detaliile scabroase ale operatiunii de indepartare a cadavrului de pe gazon. Punem furtunul cu apa pe locul respectiv, ca sa curatam cat de bine, si in fine, intram in casa, galbeni si cu fetele descompuse, sa bem un intaritor ca sa ne revenim… In cateva minute, apar si cateii in casa, iar Sasha, bucuros nevoie mare se arunca peste noi pe canapea, sa ne imbratisam, moment in care era sa lesinam de duhoare.

Era ud pe cap si pe piept – se tavalise in iarba uda de unde curatasem urmele cadavrului. Duhoarea: indescriptibila! Bestia se tavalise ca sa se parfumeze cu mortaciune! Cu icnetele de rigoare, l-am tarat in baie si l-am frecat temeinic cu sampon de doua ori ca sa scape de miros.

Am aflat apoi ca “iegzista o explicatie”: cainii de vanatoare (care sunt si ei de mai multe tipuri, retrieverii fiind din clasa de Gun dogs) se parfumeaza cu caca si mortaciuni ca sa mascheze mirosul lor natural care i-ar da de gol fata de animalele vanate. Se pare ca acesta este un instinct bine inradacinat la aceste rase; Macs, catelul metis nu s-a parfumat niciodata cu mizerii… iata asadar inca un avantaj al metisilor over cainii de rasa 🙂  Adopta un catel normal!

 

Ventilator cu apa pentru fraieri?

Ventilatorul cu apa e pe val anul acesta.

Daca anul trecut nu prea gaseai ventilatoare cu apa pe la importatorii romani, si cand intrebai la vreunul te luau de idiot si iti cereau 1500 E, iata ca acum oferta este mai bogata. Desi cum ziceam, pretul corect este undeva la 150-200 E, anumiti comercianti inca mai cred in fraieri: iata un exemplu – ventilator cu apa, cu aceleasi caracteristici tehnice cu cel de la Bricostore, la “incredibilul pret” de 3884 lei (intax.ro). But once again, prost nu e cine cere, prost e cine da…

Problemele urinare la motani, consecinta castrarii?

Motanii sunt renumiti pentru problemele urinare: fie ca isi marcheaza teritoriul cu urina, fie ca fac infectii urinare sau ajung la obstructii grave ale tractului urinar, majoritatea stapanilor de motani au trecut prin asa ceva.

Sa o luam pe rand:

Marcarea teritoriului cu urina. Odata cu pubertatea, motanul incepe sa isi marcheze teritoriul cu urina (mai ales prin casa ceea ce devine extrem de deranjant). Mirosul urinei de motan necastrat este foarte intepator din cauza hormonilor (mie odata Schwartz mi-a marcat un pantof si nu mi-am dat seama dimineata cand m-am incaltat, am ajuns asa la serviciu si era sa murim cu totii in birou pana am descoperit sursa si am “neutralizat-o”. Pantofii erau din piele si nu au mai putut fi recuperati).
Motanii mei au renuntat sa isi mai marcheze teritoriul dupa castrare.

Una dintre cele mai intalnite prejudecati si motiv pentru unii stapani de pisici sa nu isi castreze animalutele este acela ca motanii castrati fac probleme urinare/blocaje renale.
Hai sa intelegem fenomenul blocajului urinar.

Blocajele urinare (carora li se mai spune si blocaje renale, desi ele sunt de fapt blocaje uretrale) sunt o urgenta medicala pentru motani. Pentru a le salva viata este nevoie de interventia rapida a medicului. Blocajul survine in atunci cand uretra (tubul care merge din vezica prin penis pana in afara corpului) este obstructionata cu pietre/cristale/nisip.

Din cauza acestui blocaj motanul nu mai poate urina si toxinele din urina se acumuleaza in organism. Prin urmare practic motanul se otraveste singur si moare. Cele mai numeroase cazuri de blocaje urinare se intalnesc la motani si nu la femele, din cauza ca la ei uretra se ingusteaza mult in zona penisului.

Cum iti dai seama ca motanul are blocaj urinar?

Motanii “blocati” plang si incearca foarte des sa urineze (atat in litiera cat si pe unde apuca). Cand nivelul de toxicitate din corp este mare deoarece nu a mai eliminat de mult timp urina, vomita. Un motan cu blocaj urinar moare foarte repede, de aceea este indicat ca la primul semn de blocaj pe care il observi sa te duci repede la veterinar sa il sondeze. Nu intarzia nicio clipa! Viata motanului depinde de asta.

Bun, acum sa ne intoarcem la oile noastre: de ce este atat de intalnita prejudecata ca motanii castrati sunt predispusi la probleme urinare?

Deoarece motanii care ajung la medic in aceasta stare sunt majoritar cei castrati, deoarece au stapani responsabili, care ii ingrijesc si ii supravegheaza cu atentie. Motanii necastrati, cei care vagabondeaza pe afara sunt rareori depistati la timp… de cele mai multe ori ei dispar pur si simplu si stapanii nu afla niciodata ce s-a intamplat. Castrarea ca procedura nu este o interventie care sa afecteze in vreun fel tractul urinar, respectiv uretra motanului. Nu exista niciun studiu medical care sa demonstreze ca exista o legatura intre castrare si dezvoltarea de probleme urinare la motani.

Pe de alta parte, problemele urinare la motani pot fi prevenite. La Schwartz, motanul nostru care a facut de doua ori pietre la vezica (aici povestea), insa l-am depistat la timp si l-am dus la medic, functioneaza foarte bine curele de pliculete Royal Canin – Feline Urinary S/O. Un pliculet costa 5 lei.

Odata la trei luni motanul nostru are cura de pliculete Royal Canin (o jumatate de plic dimineata si una seara), 20 de zile. Aceasta dieta ajuta la prevenirea recidivei urolitiazei cu struviti si oxalati de calciu. Daca motanul are deja calculi de tip struviti, dieta ajuta la dizolvarea si eliminarea lor. Cand nu e pe dieta cu pliculete mananca bobite tot din aceeasi gama Royal Canin. De trei ani de cand motanul nostru face aceasta cura nu a mai facut probleme urinare.

Ventilator cu vapori de apa pentru terasa

Ventilatorul nostru cu vapori de apa home-made functioneaza perfect pe canicula asta. Dupa cum povesteam anul trecut, am recurs la ingeniozitatea care ne caracterizeaza din cauza ca alternativele din comert erau too pricey; am vazut insa acum la Bricostore un ventilator cu vapori de apa pentru terasa, foarte destept, cu rezervor de apa,  si la un pret absolut rezonabil: 800 de lei.

Iata caracteristicile tehice pentru acest ventilator cu vapori de apa:  3 trepte de viteză/ oscilatie orizontală la 90 grade/ inaltime reglabila; rezervor de apa 36L; diametru 65 cm;

Ventilatorul are reglaj de pulverizare. In manual scrie ca ar scade temperatura cu 5 pana la 7 grade pe o suprafata cuprinsa intre 30 şi 50 metri patrati (practic cat o terasa marisoara). Noi zicem ca ar fi o achizitie desteapta.