Monthly Archives: March 2012

Din lumea celor care nu cuvanta :)

Schwartz

Schwartz

Aseara motanul nostru Schwartz a dat inca o data dovada a caracterului sau generos, inca si mai suprinzatoare pentru noi deoarece destinatarul frumosului gest la care am fost martori este un caine 🙂

Schwartz, care are aproape 14 ani, a adoptat pana acum celelalte doua pisici “infiate” de noi (un motan si o pisica). A avut cu ei de la inceput un comportament “mămos”, i-a spalat, i-a lasat sa manance din castronul lui, s-a jucat cu ei, i-a “iubit” de mici. Se poate spune despre el ca este un animal foarte afectuos si inteligent, si este respectat ca un “staroste” in gasca de pisici a casei. Cu cei doi caini nu se poate spune ca motanul a legat o relatie foarte stransa de prietenie; a avut tentative de apropiere cu Sasha, insa din cauza cainelui care se surescita prea tare, si incepea sa se zbata cand il vedea foarte aproape, speriindu-l, nu a reusit sa lege o prietenie mai stransa.

Aseara Schwartz s-a dus in baia de serviciu, unde tinem castroanele cu mancare ale pisoilor, si unde cainii nu au voie sa intre, a luat o bucata de carne din castronelul lui si a depus-o pe gresie, in living, aproape de Sasha (cel mai pofticios catel din lume), care statea tolanit. S-a uitat la Sasha, care l-a observat si el, s-au inteles din priviri cum s-ar spune, si Sasha s-a ridicat si a inghitit “cadoul” de la Schwartz.

Cu siguranta cadorisirea a fost un gest premeditat, deoarece niciodata nici Schwartz nici alti pisoi nu aduc mancare in living.

Un alt exemplu de generozitate in lumea animala:

Credinciosii si mania “confiscarii” oamenilor de stiinta

Nu de putine ori in discutiile cu credinciosii, pe teme de religie sau existenta-inexistenta a unui Dumnezeu, cand se ajungea la stiinta vs. credinta (conciliabile in viziunea lor), m-am ciocnit de argumentul ca majoritatea oamenilor de stiinta sunt credinciosi; insusi Einstein, sustin ei, credea in Dumnezeu.
De altfel circula pe net destule povestioare/snoave/legende urbane cu replici istete ale lui Einstein in rolul de aparator al credintei. Cea mai celebra este cea cu micutul Einstein care la scoala l-a pus in dificultate pe profesorul sau ateu:

Asadar, pusi in fata unui Einstein credincios, toti ateii/agnosticii ar trebui sa lasam nasul in pamant si sa ne rusinam de prostia noastra. Lasand la o parte faptul ca acest gen de istorioare ca cea de mai sus sunt pure inventii ale unor crestini cu multa imaginatie, in ceea ce il priveste pe Einstein, acesta nu s-a declarat ateu, intr-adevar, ci a spus ca impartaseste vederile lui Spinoza asupra ideii de Dumnezeu (o viziune panteista, fara nicio legatura cu Dumnezeul biblic).

“Nu pot concepe un Dumnezeu care isi rasplateste si isi pedepseste creaturile, sau care detine o vointa de genul celei pe care o experimentam noi insine. Nici nu pot, si nici nu vreau sa concep ideea unui individ care supravietuieste propriei morti fizice; sa lasam sufletele slabe sa creada in asemenea lucruri, din teama sau dintr-un egoism absurd.
Eu sunt impacat cu misterul eternitatii vietii si cu constientizarea minunatei structuri a lumii existente, facand devotate eforturi pentru a intelege o parte, cat de mica, a Ratiunii care se manifesta pe sine insasi in natura.”
Albert Einstein, The World as I See It

Practic,  “Dumnezeul” acesta al lui Einstein nu este altceva decat o metafora pentru legile universului.

“Confiscarea” lui Einstein si a oamenilor de stiinta in general, incorporarea lor fortata in tabara crestinilor este insa destul de suparatoare in discutii, pentru ca trebuie sa faci apel la dovezi fizice (citate, filmulete) ca sa demonstrezi ca ceea ce spun ei e “wishful thinking” si nimic mai mult 🙂

Mai jos, o compilatie din discursurile unor distinsi oameni de stiinta, majoritatea fizicieni laureati ai premiului Nobel si filosofi, despre existenta lui Dumnezeu. La min 20:30 Sir Harold Kroto (laureat Nobel in Chimie) apreciaza ca procentul de oameni de stiinta religiosi ar fi mai mic de 10%: