Monthly Archives: February 2014

La noi sunt codri verzi de eucalipți

Acest post (si altele care poate vor urma) pe tema “Cum e pe aici” nu este din categoria Ce bine si frumos e aici si ce de cacat e Romania prin comparatie. Sunt doar niste observatii din viata de zi cu zi, unele chestii sunt poate specific australiene, altele or mai fi si prin alte tari – eu comparatii pertinente pot face doar cu ce (nu) am vazut in Romania, ca doar in astea doua tari am suficienta experienta. Sunt chestii care mi-au atras atentia si am strans “esantion reprezentativ” pt ele – ma enerveaza generalizarile (gen am vazut odata ceva deosebit aici si ridic la rang de regula, cum se intampla cel mai adesea cand unii compara alte tari cu Romania). Asadar, din seria ce am gasit eu ca e interesant pe aici:

      • Fund raising/Charities

Bunnings-Sausage-Sizzle---2012Pot spune ca aici exista un cult pentru fund raising. Orice event public organizat pe aici face colecta de bani pentru diverse organizatii (nu numai orfelinate si altele in genul; aici oamenii se organizeaza pt tot felul de pasiuni si interese comune).

La expo de masini vechi de ex, daca pun taxa de intrare, banii merg la charities. Insa nu trebuie sa se organizeze neaparat un event; ca sa se adune lume nu e nevoie de cine stie ce pretexte.

Cea mai banala chestie este sizzlerul, echivalentul gratarului de mici – un sausage sizzle e un carnacior fript bagat in chifla, cu diverse toppings, preparat in fata ta, la gratar. In fiecare weekend, in parcarile de la Bunnings (un fel de Bricostore) e un sizzler organizat cel mai adesea de pensionari. Miroase imbietor si fac super vanzare. Banii din vanzari se duc la charities (nu stiu cum procura materia prima).

Mai bine gandit si mult mai simplu sa strangi bani asa, zic eu, decat rugandu-te de oameni sa doneze cum se practica in Romania. Pensionarii se distreaza la o claca din asta (toti sunt f bine dispusi si plini de poante, aici pensionarii sunt mai senini si binevoitori), clientii magazinului pleaca cu burta plina si cugetul impacat ca au facut (si) o fapta buna, nevoiasii ies cei mai castigati ca doar ei sunt beneficiarii finali pentru cele mai multe charities.

Win-Win-Win.

Si pentru ca tot ca veni vorba de implicare sociala:

    • Pompierii

Una din problemele faimoase ale Australiei sunt incendiile (bushfires). Pentru stingerea lor se bazeaza pe pompierii voluntari – in NSW sunt 70k de voluntari pentru zona rurala – adica pentru peste 95% din suprafata statului.

In South Australia, zona rurala e acoperita de 15k de pompieri cu doar 120 de angajati platiti. Voluntariatul asta nu e o chestie “pompieristica” (ca sa fac o gluma facila), e o treaba foarte serioasa si bine organizata. Voluntarii primesc training si sunt testati, iar cand e nevoie de ei, ei isi iau liber de la serviciu si se prezinta la datorie, unde se lupta cu flacarile zile in sir cand e nevoie.

Photo: Phil Hearne

Photo: Phil Hearne

Poza alaturata, cu niste voluntari extenuati dupa ore in sir de lupta cu flacarile la incendiile recente din NSW a ajuns celebra. Comunitatile sunt puternice si bine organizate in general. Cum zicea Matthew din articol – <the team had been encouraged by the support: “[It] makes us love our community even more.”>

Statiile rurale de pompieri sunt inregistrate ca charities locale si multe din chetele de la sizzlere sprijina aceste organizatii.

Exportul animalelor de companie in Australia

Dupa cum unii dintre voi deja stiti, pentru noi sa ne aducem aici lighioanele a fost destul de greu, deoarece nu poti exporta animale din Romania in Australia. A trebuit sa apelam la autoritatile din Bulgaria, care este o tara agreata de Australia, si a fost foarte stresant si pt noi si pentru animale. Cu multa perseverenta si un dram de noroc am reusit insa sa o scoatem la capat.

Acum, la un an fara 2 saptamani de cand am adus noi lighioanele aici, australienii au mai inmuiat legea importului de animale. Perioada pe care animalul trebuie sa o petreaca in tara agreata s-a scurtat de la sase luni la 45 de zile. Durata de carantina in Australia s-a scurtat si ea, acum trei luni – in loc de 30 zile (cat au stat ai nostri), doar 10 zile.

Pentru noi sa aducem animalele aici a fost un make-or-break decision. Daca mai sunt altii in circumstantele astea, well, postarea asta e pt voi 🙂 Macar voua sa va fie mai usor!