Monthly Archives: June 2014

Emigrarea ca un business

Pentru cei nefamiliari cu sistemul de emigrare in Australia bazat pe skilled visas am sa explic pe scurt cum sta treaba: periodic in Australia se face un studiu pe piata fortei de munca si in fiecare an le da cu minus la anumite profesii – de regula ingineri de tot felul, programatori, contabili si “meseriasi” (electricieni, tamplari, instalatori etc).

Anual ministerul imigratiei da sfoara pe internet ca “alienii” care au meseriile astea, sunt relativ tineri, vorbesc bine engleza si vor sa se stabileasca pe insoritele meleaguri de la capatul pamantului nu au decat sa aplice pentru viza, contra modicei sume de $3000. Banii acestia raman la australieni indiferent daca viza este acordata sau nu.

Statisticile estimeaza ca ar ateriza in fiecare an cam 100 000 de migranti. Asta inseamna cam 300 de milioane de dolari incasati pe an. O parte din banii astia acopera costurile legate de procesarea documentelor, insa majoritatea raman “profit” pentru administratia australiana.

Cei care primesc viza vin apoi aici sa isi caute norocul si cheltuiesc dupa posibilitati – platesc chirie, isi cumpara un minim de mobila si electrocasnice pentru ca majoritatea locuintelor se inchiriaza goale, folosesc transportul in comun, isi cumpara mancare, haine etc. Apreciez ca in sase luni un emigrant cheltuieste minim 7 mii de dolari – daca este extrem de zgarcit. Sa zicem ca toti acesti 100k de emigranti sunt foarte saraci si zgarciti. Intr-un an asta pentru guvernul australian inseamna 1,4 miliarde de dolari investiti in economia locala – o suma mai mult decat consistenta.

Totul ar fi foarte frumos si echitabil daca oamenii astia care au emigrat si-ar gasi joburi si ar avea un return al acestui investment facut in emigrarea in Australia. Problema este ca pentru multi dintre ei povestea emigrarii nu e cu happy end – la fata locului ei constata fie ca meseria lor nu are atat de multa cautare, fie concurenta pe posturile la care aplica e foarte acerba. Costul traiului e mare, banii se duc repede, asa ca dupa ce ajung la fundul sacului, multi fac cale intoarsa in tara de origine.

Internetul e plin de povestile celor care sunt la inceput de drum aici si se zbat din greu, nedumeriti de cum se face ca oficialilor le da cu “skill shortage”, cand e atat de dificil sa gaseasca un job?

Pe partea cealalta, australienii se plang ca raman fara joburi din cauza emigrantilor – multi angajatori prefera sa angajeze emigranti care au in general pretentii financiare mult mai mici decat localnicii. Nu iti convine un salariu de incepator cand tu ai 10 ani de experienta abroad? There’s plenty more where you came from and more on the way!

Emigrantii strang din dinti si sunt fericiti daca ajung sa puna mana pe un job in cele din urma. Oricat de injusta ar fi salarizarea, tot e mai bine decat nimic sau sa faca cale intoarsa. Australienii in schimb ajung adesea sa urasca migrantii astia care fie ii lasa someri, fie trag in general salariile in jos.

Pentru cei care aspira sa emigreze aici, si cred ca daca meseria lor e pe skill shortage list inseamna ca pe aici sunt mai multe posturi decat aplicanti, cam asta e situatia raportata din teren. Cei care au emigrat cu multi ani in urma zic ca skill shortage-ul a fost pe bune pe vremea lor, insa acum piata e destul de saturata, in conditiile in care nici macar australienii calificati, cu ani buni de experienta locala, nu reusesc decat cu greu sa isi gaseasca job – media de timp in care stau pe dinafara e undeva la 6 luni.

Nu vreau sa descurajez pe nimeni, intentia mea e doar sa atrag atentia ca lucrurile nu sunt ceea ce par a fi la prima vedere si ca se vad altfel de pe partea cealalta a gardului. Faptul ca Australia are aceasta politica de imigratie nu inseamna ca Australia are nevoie de tine, ci mai degraba ca statul si business-urile locale au nevoie de banii tai.

Pentru “fat cats” (adica barosani – politicieni/business owners) imigrantii sunt foarte profitabili. Pentru omul de rand sunt o ciuma – social si economic vorbind. Din punct de vedere economic salariile sunt trase in jos, concurenta pe piata locurilor de munca creste continuu, chiriile si preturile locuintelor sunt aberant de mari din cauza cererii constant in crestere. Din punct de vedere al armoniei sociale, nu cred ca e nevoie sa mai intru in detalii.