Monthly Archives: March 2015

Ignoranta si prostia

Ignoranta si prostia sunt lucruri diferite. Socrate vorbeste despre ignoranta ca fiind agnozia, lipsa cunoasterii. Prostia, este tot o ignoranta, dar o ignoranta consimtita, o ignoranta care se considera importanta. Prostia, amathia la Platon, vine de la “mathia”, “a invata”, si are aceeasi radacina ca si “matematica” – a-mathia, adica “a nu invata”. Este tot o ignoranta, dar o ignoranta in care intri de buna voie. […] prostia apare cand nici nu vrea sa stie prea multe lucruri, nu asculta pe nimeni, nu vrea sa se confrunte cu altii pentru a nu iesi la iveala faptul ca nu stie prea multe. Prin urmare, nu va lua decizii bazate pe informatii si cunostinte reale, pentru ca nu va vrea sa le stie. Se considera prea important, e prea multumit de sine ca sa le afle. Aceasta e prostia.

De aici: http://www.contributors.ro/cultura/video-interviu-cu-peter-h-frank-despre-gandirea-critica-in-afaceri-prostul-este-cel-ce-isi-alege-sa-fie-prost/

Ce cred englezii despre Romanians (are coming)

Vin si eu la spartul targului sa ma pronunt despre “Romanians are coming” documentarul care i-a determinat pe multi romani sa-si faca chilotii nod in ultima vreme.

Dupa cum stim, reactia initiala a fost una de indignare: expatii romani au iesit sa protesteze pe strazile Londrei contra Channel 4, ambasadorul Jinga a trimis scrisoare deschisa televiziunii, Ponta si ministrul de externe s-au agitat si ei, etc.

Bineinteles ca nu a durat mult, si ca intotdeauna cand apare un curent de opinie clar conturat, au rasarit de pe bloguri si de pe fb suporterii documentarului, alternativii, aia “open minded”, care au ca misiune in viata sa se opuna la orice e mainstream.

Ce zic ei in mare ar fi ca nu trebuie ne ofensam (ba chiar sa ne si bucuram) deoarece:

– asta e realitatea din Romania: saracie, mizerie, analfabetism etc
– subiectii nu sunt la furat in Anglia, ei vor doar sa munceasca si asta e de bine
– accentul pus pe latura umana ii va face pe englezi sa empatizeze cu imigrantii romani

Din ce am observat, majoritatea hipsterilor care vin cu argumentele astea traiesc in Romania. Majoritatea contestatarilor traiesc in afara tarii. Dar sa zicem ca asta e doar o simpla coincidenta.

Deoarece ambele tabere se contrazic pe ce crede si simte englezul despre romani dupa ce se uita la documentarul asta, zic ca ar fi nimerit sa culegem niste impresii direct de la ei in loc sa speculam.

Un articol aparut in Daily Mail pe care l-am citit cand fost publicat initial (pe 8 Martie) a strans pana acum 133 de comentarii. Probabil fiind astazi ingropat in arhiva, apele s-au linistit si acum am putea sa facem o analiza. Ultimele comentarii au fost postate acum doua saptamani iar majoritatea nu au un ton pozitiv, ceea ce oricum banuiam.

Insa ce m-a suprins si intristat a fost ca cele mai multe voturi negative le-au strans comentariile favorabile romanilor (cele facute de englezi care au cunoscut romani).

comment1

comment3

comment2
Cred ca asta ar trebui sa le dea de gandit “alternativilor”. Documentare ca asta genereaza sau perpetueaza in mintea majoritatii englezilor care se uita la el un stereotip despre romani – tigani, indobitociti de saracie, mizeria Europei, chiar in ciuda altor evidente si marturii.

Trebuie sa fii hipster naiv sa crezi ca pe tine nu te afecteaza deoarece atunci cand te vei intalni cu englezul el va vedea ca tu ai dinti in gura si esti om educat, nu ca amaratii aia pe care i-a vazut el in primul episod din “Romanians are coming”.

Un lorikeet. Insanatosirea emigrantului

lorikeetRecent am gasit un lorikeet cazut jos pe terasa de la birou. Probabil se lovise de un geam. Era constient, se tinea pe picioare dar nu putea sa zboare. A facut tambalau mare cand m-am apropiat (lorikeetsii au o capacitate decibelica incredibila, mi-au tiuit urechile cateva ore). A trebuit sa ma dezbrac si sa imi arunc camasa pe el ca sa il pot captura inainte sa se arunce de pe balcon. M-am gandit ca o fi nauc de la izbitura, si ca daca il pun intr-o cutie, la intuneric si la racoare,  in birou, si-o reveni. Aripile si picioarele, cat am putut pipai in timp ce zbiera ca din gura sarpe, pareau intregi. L-am tinut vreo doua ore in cutie, l-am scos afara apoi sa vad daca si-a revenit si poate zbura. The little bugger tot nu reusea sa zboare.

L-am pus inapoi in cutie si am incercat sa ii dau apa cu zahar, insa ori nu voia ori nu se pricepea sa bea din castron. Lorikeetsii mananca nectar de obicei, au limba ca o pensula cu care ling nectarul florilor, asa ca e destul de complicat sa ii hranesti, mai ales pe cei nedomesticiti. Nu ma pricep la pasari, si perspectiva de a-l tine acasa in cutie pana isi revine nu imi suradea atat din motivul asta, cat si din cauza de lighioane conlocuitoare. Colegii m-au sfatuit sa sun la WIRES, un ONG care se ocupa de salvarea animalelor salbatice. Zis si facut, m-au intrebat unde sunt si m-au rugat sa duc pasaroiul la spitalul veterinar de peste drum cu care au ei o intelegere, si care vor avea grija de el pana a doua zi cand vor ajunge ei in zona sa il colecteze. La vet au preluat lorikeetul, l-au pus intr-o colivie si m-au asigurat ca e pe maini bune. Dupa doua zile am vb iar cu WIRES care mi-au spus ca pasarea e OK, probabil s-a lovit la cap si inca nu poate zbura, insa or sa o tina pana isi revine complet si apoi or sa o returneze in teritoriu. No worries.

In Romania am trait cu frica de a iesi pe strada si a intalni un animal necajit, pentru ca stiam ca trebuie sa imi asum problema complet – insanatosire, castrare, adoptie. Singura organizatie care m-a ajutat in Romania a fost Red Panda, care a preluat o catelusa pe care am gasit-o cu trei luni inainte de a pleca din tara, si pe care am vindecat-o de raie si apoi am castrat-o. Ajutorul fetelor de la Red Panda nu a fost conditionat de nimic, si desi bineinteles ca m-am revansat si continui sa ma revansez periodic prin donatii le voi ramane vesnic indatorata.

Insanatosirea sufleteasca (si pe de o parte chiar mintala), pe care o simt intamplandu-se cu mine in tara asta se datoreaza in buna parte lipsei de anxietate in viata de zi cu zi – pot iesi din casa fara sa vad nenorociri la tot pasul, iar cand vad, cum ziceam mai sus, pot da o mana de ajutor fara sa trebuiasca sa ma implic total. Poate e egoist, dar face mult bine la nervi. Cum zicea un emigrant aterizat demult in Australia, plecarea din Romania creste speranta de viata cu cel putin 10 ani.

Corabia nebunilor

Toti avem “bagaje emotionale”, depresii, manii, fixatii. Nu cred ca exista oameni “normali” (in sensul de perfect echilibrati). Unii suntem highly functional, “problemele” nu sunt vizibile, altii cauta un diagnostic dupa care sa se ascunda (nu e vina mea, boala ma face sa ma comport idiotic) si cred ca daca merg la terapie debitand bla bla pe canapeluta la psihopupu sunt foarte interesanti ba chiar se si vindeca de ceva, apoi bineinteles descopera ca mai au si altceva si terapia continua la nesfarsit. Si mai e categoria deraiatilor complet, a disfunctionalilor, care chiar nu (mai) au control.

Sunt sceptica in privinta “vindecarilor” prin psihoterapie – probabil se vindeca doar cei extrem de sugestionabili. Restul, la medicamente.

Teoria din spatele psihoterapiilor insa e bine de stiut – macar stii de unde ti se trage, chiar daca nu te faci bine doar vorbind despre asta.

There are core emotions, like anger, joy and sadness, which when experienced viscerally lead to a sense of relief and clarity (even if they are initially unpleasant).

And there are inhibitory emotions, like shame, guilt and anxiety, which serve to block you from experiencing core emotions.” – de aici