Monthly Archives: September 2015

Opriti Pamantul, vreau sa cobor

Zilele astea aflu că:

1. Leardershipul UE invită practic Orientul Mijlociu să se mute în Europa. Hollande face amenințări voalate la adresa României, Cehiei, Slovaciei și Ungariei, care au votat împotriva cotelor obligatorii (și incerte) de migranți.

Cum poate o instituție de un asemenea nivel să o dea de gard în așa hal?

De remarcat totuși pozitia UK, care refuză cote obligatorii, își iau câți refugiati vor și DOAR din taberele de refugiați regionale, cere ca migranții economici să fie trimiși acasă și alocă bani pentru rezolvarea problemei refugiaților la nivel regional. Adică exact politica implementată de ceva ani în Australia. Se pare că luciditatea zilele astea e un prerogativ al celor de viță british.

2. Arabia Saudită e aleasă să prezideze Consiliul pentru Drepturile Omului al Națiunilor Unite. Pentru cine nu știe, Arabia Saudită este una din țările în care drepturile omului mai degrabă sunt încălcate decât respectate (drepturile femeii sunt quasi inexistente, nu ai voie să fii gay, nu există religious freedom, nu există libertatea cuvântului – bloggerii sunt biciuiți în piața publică, și statistic acolo se decapitează câte un om la fiecare două zile). Cum ar veni au pus dementul cel mai mare șef peste sanatoriu.

Zicea Paul Dragoș Aligică pe fb apropos de criza europeană, că așa unii ajung să creadă în teoria conspirației:

“E de neconceput. Atatea capete mari, sefi stat, de partid, de aia si aialalta. Atatia savanti si savante europene si ganditori si oameni de cultura mondiala si universala. Atatia parlamentari europeni si galactici, atatia mari ziaristi cu rubrica la gazeta si emisiune la TV. E imposibl ca sa fie suspecti oamenii astia de atat tebelism, iresponsabilitate, lipsa de bun simt. De atata gaunosenie, demagogie, ipocrizie si prostie. E imposibil.”

E posibil. Iată. Doar că nu se aplică doar la Europa. Găunoșenia e la scară planetară.

Piure de kale, alternativa la urzici

kale

Piure de kale, identic cu cel de urzici

Cand ne-am mutat in Australia cel mai mult m-am gandit ca o sa-mi lipseasca urzicile, mancarea mea favorita din Romania. Urzicile (stinging nettle) cresc si in Australia insa nu se gasesc la piata ca in Romania, asa ca ori ti le cultivi ori ai vreun noroc chior sa le gasesti salbatice pe vreun camp (sansa de 1 la un milion).

De curand am descoperit kale, un fel de laptuca mai fibroasa, pe care prima data am preparat-o sub forma de chips-uri la cuptor, si ne-a placut mult. Pentru ca gustul chips-urilor aducea intrucatva cu cel de urzici, am zis sa incercam alta data sa le preparam cu usturoi, ca pe piureul de urzici si sa vedem ce iese.

Am oparit vreo 10 frunze mari impreuna cu 4 catei de usturoi, le-am scurs, pastrand o cana de zeama, si le-am macinat cu robotul de bucatarie pana au devenit o pasta verde. Separat am calit jumatate de ceapa in unt, apoi am adaugat pasta verde. Amestecand am adaugat sare si 4 catei de usturoi zdrobiti si am ingrosat cu faina desfacuta in zeama ramasa de la fiert. Dupa ce am ajuns la consistenta de piure, am oprit focul si am adaugat 2 linguri de smantana de soia. Am adaugat o garnitura de mamaliguta, si daca nu le-as fi gatit cu mana mea as fi crezut ca mananc urzici, nu kale.

Australia: We will decide who comes to this country

De la inceputul anului, peste 350.000 de oameni au traversat Marea Mediterana ca sa ajunga in Europa, manati de saracia si razboaiele din tarile lor. Mai mult de 2.600 dintre ei au murit in timpul calatoriei, zice Organizatia Internationala pentru Migratie.

Este adevarat ca:
– nu toti cei care vin sunt prigoniti, unii vin in Europa doar din motive economice
– unii din ei pot fi extremisti
– chiar daca sunt musulmani moderati, credintele, valorile si obiceiurile lor sunt in contradictie cu cele western
– este utopic sa crezi ca ii poti integra pe toti, mai ales daca ne gandim la rata criminalitatii care a crescut enorm in toate tarile cu imigranti musulmani. Cu o crestere a populatiei de 18% prin imigratie si refugiu, suedezii s-au ales cu o crestere de 300% a infractiunilor comise cu violenta si de 1400% a violurilor http://www.gatestoneinstitute.org/5195/sweden-rape

Dar asta nu inseamna ca trebuie lasati sa se inece, dar nici lasati sa umble liberi prin Schengen. Ce se intampla acum, copii si adulti inecati, mii de oameni trecand prin frontiere ca prin branza arata incompetenta UE ca structura.

Insa fenomenul cu care se confrunta Europa nu e nemaipomenit.

Cine vine cu barca in Australia isi ia adio de la orice sansa de a fi primit aici

Australia are cota de 20000 de refugiati pe an si se confrunta cu fenomenul boat people de ani de zile. In ultimii sase ani au murit vreo 600 de oameni care incercau sa ajunga aici cu barcile. Acesti asylum seekers care nu depun cereri de azil din afara Australiei ci forteaza granitele sunt intorsi din drum, daca sunt prinsi pe ocean, iar cei care reusesc sa vina sunt trimisi in centre de detentie pe teritoriul statelor vecine mai sarace cu care Australia are conventii in acest sens (in special Papua Noua Guinee – PNG). Australia e singura tara din lume care incarcereaza pe termen lung refugiatii ilegali.

Singura lor sansa sa scape din aceste inchisori (in care conditiile de trai sunt ingrozitoare) este sa ceara azil politic de la PNG. Daca dupa analiza dosarului reiese ca sunt intr-adevar prigoniti in tarile lor, li se ofera rezidenta PNG. Daca sunt considerati emigranti pe motive economice, sunt trimisi acasa. Problema este ca asylum seekers nu vor sa ceara rezidenta PNG – capitala Port Moresby iese in topurile de “livability” pe ultimele locuri din lume, alaturi de Damasc, capitala Syriei. Ei vor in Australia.

In general toate masurile luate de guvernul australian sunt de descurajare a celor care vor sa vina cu barca aici si de cand s-a introdus detentia in PNG, putini s-au mai incumetat sa se urce in barci cu directia Australia.

Acestea sunt politicile actualului guvern liberal. Anterior, cand puterea era la laburisti, primul ministru Julia Gillard a reunit un panel de experti ca sa gaseasca o solutie pentru a stopa “boat people”.

Recomandarea acestui panel era crearea unui proces clar de acces in Australia, prin niste centre regionale care sa proceseze refugiatii si sa ii distribuie dupa caz. In felul asta amaratii nu s-ar mai imbarca in calatorii atat de lungi si periculoase cu barca pe ocean. Centrele de detentie din PNG si Nauru pentru azilanti au fost tot propunerea acestui panel, pe post de sperietoare de ciori.

In final, din toate recomandarile, numai sperietoarea s-a implementat. Liberalii au castigat apoi alegerile propunand un plan si mai drastic pentru stoparea fenomenului boat people – inclusiv promitand celor care vin cu barca ca niciodata nu vor fi primiti in Australia.

Planul a avut destul de mult succes, cum se poate vedea in tabelul de mai jos:

2015-09-05 08.54.04

Nu dau Australia ca exemplu pentru cum trebuie procedat, inchisorile pentru refugiati sunt cumplite ca idee, dar sunt de parere ca orice stat trebuie sa isi controleze granitele. Diferenta intre situatia Australiei si cea a Europei e ca barcile cu azilanti catre aici pleaca din Indonezia, unde cand sunt intorsi din drum nu sunt primiti cu impuscaturi.

Chiar refugiati de razboi legitimi fiind (subliniez, pentru ca trebuie deosebiti de migrantii economici), sunt atatea motive pentru care este clar ca nu este normal sa fie lasati sa vina cu barcile de cauciuc, si apoi, daca supravietuiesc calatoriei, sa scape liberi in Europa cum isi doresc (mai ales ca toti vor sa se mute in Germania; bietii nemti!).

“We will decide who comes to this country and the circumstances in which they come.” – John Howard, fost prim ministru australian (1996-2007)

Logic si moral este sa ii ajuti dar nu in conditiile dictate de ei, de refugiati, ci asa cum consideri tu, ca stat care decizi sa ajuti, prin proceduri clasice de migratie, in mod pasnic si consimtit.

Vad ca solutie crearea de centre regionale usor accesibile in Middle East, cu asistenta medicala si distributie de ajutoare, unde sa poata trai in siguranta pana li se proceseaza vizele si cererile de azil, ideal intr-un termen cat mai scurt, apoi distribuiti in toata Europa, fiecare tara cu intake potrivit cotei agreate.

Simpatizez cu refugiatii autentici insa cred ca trebuie sa ne detasam suficient de poze cu copii inecati ca sa intelegem ce trebuie facut pentru apararea intereselor atat a cetatenilor europeni cat si ale refugiatilor prezenti si viitori.