Monthly Archives: April 2017

Australia fata in fata cu nationalismul

Valul de nationalism care ravaseste momentan lumea, preponderent tarile asa zis “bogate” (vezi Brexit, America First a lui Trump, ascensiunea unor lideri ca Marine Le Pen sau Geert Wilders) nu pare sa fi ocolit nici Australia. Noi, veniti aici acum mai putin de cinci ani, nu putem totusi spune daca lucrurile nu au stat cumva in felul asta de mai demult – poate de abia acum ne dezmeticim mai bine pentru ca avem mai mult timp sa digeram niste chestiuni care inainte se pierdeau in zgomotul de fond, dat fiind ca acomodarea in Australia ne ocupa tot timpul la inceput ­čÖé

Ultima intamplare care m-a starnit sa scriu acum s-a petrecut de ANZAC day. ANZAC day este 25 aprilie, o sarbatoare nationala foarte importanta ce marcheaza aniversarea primei actiuni militare a Australiei in primul razboi mondial – debarcarea in Gallipoli in 1915 de partea aliatilor. Australia si-a unit atunci fortele militare cu Noua Zeelanda, celalalt stat proaspat format in emisfera sudica ca parte din British Commonwealth, de aici numele ANZAC (Australia and New Zealand Army Corps). Campania a fost un esec total, insa asta nu are relevanta. De ANZAC se sarbatoreste spiritul de sacrificiu si legitimitatea Australiei ca tara independenta de Anglia, un fel de majorat la 15 ani – Australia se nascuse oficial ca tara pe 1 Ianuarie 1901 cand parlamentul britanic a aprobat Australiei libera guvernare ca stat federal.

ANZAC day se serbeaza asadar in zilele noastre cu mare fast, cu ceremonii care incep la 5 dimineata si continua cu parade militare pana dupa pranz. Exista voci firave care contesta sarbatoarea asta, dat fiind ca intr-un fel glorifica ideea de razboi.

A contesta ANZAC este o uriasa blasfemie dat fiind ca limita acceptabilitatii deja se depaseste daca cineva indrazneste sa adauge orice alta idee, alta decat lauda sacrificiului etc, in conversatia pe subiectul ANZAC. Daca acel cineva e australian alb anglo-celt true blue nascut aici, gradul de ultraj e oarecum moderat. Daca in schimb personajul este imigrant, sau si mai rau, musulman, iese haos. Vigilentii de internet ies din toate colturile sa isi exprime ofensa, care pare sa fi devenit deja parte din ritualul zilelor de ANZAC – in fiecare an se intampla sa existe cate un personaj cat de cat celebru care agita ultragiatii de serviciu.

Anul acesta a fost randul unei musulmane, Yassmin Abdel-Magied, o tanara jurnalista care colaboreaza cu ABC, postul public de televiziune, sa provoace scandalul, si banuiesc ca nici prin minte nu i-a trecut ca trezeste monstrul din nationalisti. Motto-ul oficial al zilei de ANZAC este “Lest we forget” (sa nu uitam niciodata), si nefericita a avut proasta inspiratie sa scrie pe contul personal de facebook: ‘LEST WE FORGET (Manus, Nauru, Syria, Palestine)’.

Atat i-a trebuit. Zeci de articole furibunde publicate in ziare, sute de comentarii pe facebook, majoritatea pe ideea piss off where you came from, isterie nationala in toata regula. In aceeasi zi, in mai putin de 24 de ore peste 1 000 de semnaturi s-au strans pe o petitie care cere postului public de televiziune sa o concedieze. La ora la care scriu postul asta, la trei zile de la infamie, petitia are 38 596 de semnaturi. Politicienii populisti au sarit si ei sa ii ceara capul, sa fie concediata, ba unul chiar i-a cerut sa se deporteze singura (femeia s-a nascut in Sudan dar a crescut in Australia). Faptul ca ea si-a sters paranteza rapid cerandu-si scuze (It was brought to my attention that my last post was disrespectful, and for that, I apologise unreservedly) nu pare sa conteze.

Orice ai adauga despre ANZAC in afara de omagii cauzeaza ofensa, justificata prin ideea de “hijacking”, de impingere a unei agende personale cu ocazia evenimentului – cum ar veni de ANZAC nu ai voie sa ai doua idei in cap pe care sa le exprimi liber. Trebuie doar sa te gandesti la anzaci, sa oftezi si sa iti para rau. Punct. Daca faci greseala sa fii si femeie, neagra si musulmana cand iti vine in cap al doilea gand si alegi sa il exprimi, ai pus-o.

Yassmin asta nu e vreo persoana admirabila – e genul de personaj care in orice imprejurare vrea sa iasa┬áca paduchele in frunte. Una din┬áprostiile emise care i-au adus ceva celebritate e aceea┬áca Islamul este cea mai feminista religie – vezi mai jos circul:

Vanatoarea de vrajitoare pe care a starnit-o insa este total nejustificata si arata fata urata a Australiei, aceea cu narcisisti plini de self entitlement, ultragiati de serviciu, patrioti de hartie, bigoti si ignoranti, pe care nu am avut pana acum neplacerea sa o cunosc personal. Devin insa constienta ca exista si probabil de abia asteapta sa se catere in caruta ultra nationalista si sa traga tara pe aratura dupa modelul american.