A fi meserias in Australia

Bacalauriada romaneasca de anul asta instiga din nou la reflectii pe tema educatiei si a viselor universitare nutrite de toti adolescentii romani si de parintii lor in egala masura. Pretentiile la studentie, nejustificate de capacitatea intelectuala a candidatilor, produc an de an mii de someri cu facultate. De cand au aparut in Romania facultatile particulare, toate vanzatoarele au diploma de drept, psihologie sau relatii internationale.

Tot pe vremea Bacalauriadei, acum niste ani, multi s-au basicat cand Basescu a zis ca “In loc sa pregatim mecanici auto si tinichigii ne facem filosofi” desi e o realitate ca in Romania tamplarii, instalatorii, electricienii, faiantarii sunt majoritatea oameni trecuti de 40 de ani in general, educati pe vremea cand fandaxia cu facultatile particulare nu aparuse.

In Australia am intrat des in contact cu oameni cu meseriile sus mentionate dupa ce am cumparat o casa si a trebuit sa renovam. Majoritatea “meseriasilor” erau de varsta noastra, pe la 30+, sau chiar mai tineri. Cel mai tanar a fost un ucenic de instalator care avea 16 ani, si venise trimis de o firma sa ne schimbe niste robineti. L-am intrebat daca ii place, si a raspuns ca e multumit ca a ales sa se lase de liceu, desi deocamdata e platit prost. Nu i-a placut cartea in mod deosebit si ii radeau ochii cand imi povestea cum o sa castige bine cand termina ucenicia peste patru ani si avand atestatul de instalator o sa poata sa o ajute pe mama-sa cu banii.

Nu demult o colega de serviciu povestea cum baiatul ei de 16 ani a inceput la liceu niste cursuri “pre-vocationale” de tamplarie si este foarte entuziasmat. Se simtea cat de mandra e de el, mai ales ca a divortat recent si iata, copilul nu e deloc debusolat fara tata ci este pe calea cea buna si si-a ales o meserie.

Aici a munci ca “meserias” (tradie in australiana, de la tradesman), departe de a fi o “rusine”, cum e in Romania, este un lucru foarte firesc si bine vazut, mai ales ca e foarte bine platit. In Australia e loc comun ca tradies castiga foarte bine (http://www.traderisk.com.au/how-much-do-tradies-earn.htm). Ca fapt divers, tiler-ul care ne-a pus noua gresia ne-a taxat $5000 pentru aproximativ 100 mp. Manopera a fost mai scumpa decat gresia.

Insa aici un tamplar, un faiantar de exemplu nu e un “nea Ion” care lucreaza dupa ureche. Fiecare profesie este bine reglementata, tradies au “licenta” si trebuie sa aiba si asigurare “de malpraxis” (in cazul in care iti strica ceva, asigurarea lui plateste). Exista un site guvernamental pe internet unde verifici daca meseriasul pe care vrei sa il angajezi are licenta valida iar cand il angajezi pentru o lucrare este recomandat sa ii verifici si polita de asigurare.

Va ajunge Romania la un nivel asemanator? Sa zicem ca quasi disparitia din peisaj a scolilor profesionale a fost cauzata de interesele parlamentarilor care aveau nevoie de cotizanti la universitatile lor particulare, si deci nefiind un fenomen “organic” ar fi usor de reversat.

Stratagema lor a prins insa excelent pe taramul unde fudulia merge mana in mana cu prostia astfel ca revirimentul invatamantului profesional pare destul de improbabil.

2 thoughts on “A fi meserias in Australia

  1. cristina

    ei, s-ar putea ca romania sa nu mai produca meseriasi prea curand, pentru ca aici totul se misca asa, cu incetinitorul. e cu adevarat o problema sa gasesti un mester bun. cunosc, insa, ingineri care s-au facut instalatori, ca n-au avut incotro si cererea pe piata era mai mare decat de ingineri. nu-i stupid sistemul din romania?
    sistemul din australia mi se pare foarte fain, dar cam scump, ce-i drept. nici nu cred ca s-ar putea implementa in romania, ca aici s-ar ajunge sa il chemi pe “nea dorel de la 5” care e omul bun la toate al cartierului, in loc sa dai mii de dolari/euro pe pus o faianta, fie ea si cu autorizatie.

  2. Spufi Post author

    Sistemul de aici nu s-ar putea implementa deodata in Romania (poate niciodata). Este nevoie de multa vointa “venita de sus”, pentru desfiintarea facultatilor particulare, “incentivarea” tinerilor sa urmeze invatamantul profesional si apoi ei trebuie stimulati sa se faca PFA si sa plateasca taxe pe banii pe care ii castiga din “mestereala”. Toate astea fara faimoasele complicatii birocratice din sistemul romanesc (deja suna utopic, nu?).

    Problema cu nea Dorel de la 5 e ca el nu o sa mai existe in tabloul asta, ca doar nu e prost sa nu isi ia si el patalama si sa practice aceleasi tarife cu ceilalti din breasla. Aici au ceea ce se cheama skills recognition si recognition of prior learning, in baza carora ti se da credit pentru ceea ce stii si ai practicat deja, si poti sa te duci direct sa dai examenele si sa iti iei diploma de mester.

    Cu faptul ca este foarte scump ai dreptate, toata lumea se plange de tarifele pe care le au tradies aici… probabil nici aici nu sunt destui mesteri ca sa se formeze o piata competitiva – concurenta mai mare ar trage preturile in jos.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *