Montignac sa ne ierte… dar duminica am comis-o: am sacrificat doi cartofi noi, rosii, rumeni in obrajori iar in avantul de infaptuire a pacatosului ospat am uitat complet de planul initial, acela de a compensa catastrofa glucidica cu o salata mare de varza cu otet.
Cartofii, taiati cubulete mici, au fost gratinati la cuptor, in vase de lut (30 min la 16o de grade Celsius).
Alaturi de ei au patimit, in ordinea numerelor de pe tricou: ceva kaizer, niste (multa) branza si cate doua linguri de smantana. Dupa ce i-am scos, am adaugat de gust si ornament ceva smantana si un pic de marar. Ar fi mers si niste usturoi, dar nu a avut cine sa curete
Urmarile ospatului au fost: balonare, o senzatia de satietate extrema si multe mustrari de constiinta
Partea buna e ca pe cantar, la doua zile dupa infractiune nu se vede nimic.



Eu retinusem ca ar fi vorba de niste cartofi prajiti…
)
La 2 zile nici nu cred ca ar fi avut ce sa se mai simta (daca a fost doar episodica chestia)! :b
Macar sper ca ai scapat de-o grija!
Arata frumos portia
Si noi am consumat ceva asemanator tot duminica.
Nik, exact asta ma gandeam, ca pe langa partea buna cu cantarul, e bine ca am si scapat de grija asta
)
Initial planul fusese cu cartofi prajiti (vorba vine prajiti, ca voiam sa ii facem la actifry, copti, cu o lingurita de ulei doar), insa in ultimul moment ne-am razgandit.
Florin, e si pacat de cartofiorii astia noi, ca acum e vremea lor. Ai fost la Probel? totul in regula?