Category Archives: Diverse

Being your best neurotic self

Lately I’ve started to feel settled with my life and with who am as a person, which I would like to consider a sign of maturity. Since the big 40 is not that far away, I can say it’s about freaking time. I have always been the responsible type, and responsibility is often mistaken for maturity, but I have come to understand that being an adult means rather to be at peace with yourself and to accept that it is time to stop dreaming that one day you’ll change – or others for that matter.

I will never be a social butterfly, and I’ve learned to spare myself of the dread of spending time with people I don’t like and to keep at bay high maintenance relationships – even the pleasant ones. I love how I only get to speak with my (very few) friends once in a blue moon, but each time we pick up where we left off. I have many flaws, I am a grouch at heart and I am probably, most than anything else, the fucked up product of a very troubled upbringing, which left me with a deeply seated anger which shapes my view of the world and at the same time, rather counter intuitively, a lack of compassion for myself.

Most of my life, I’ve signed up for social things and invested time and energy in relationships because I was distraught at the thought of “being abnormal” or showing my true antisocial colours. However, after finding out accidentally that there is a thing called Complex PTSD, I’ve come to understand that becoming a social butterfly is not a matter of faking it until you make it. You’ll just never make it, and the effort put into faking it is worthy of a better cause.

CPTSD is a complex disorder, a learned set of responses to various circumstances, often caused by growing up in a severely abusive and neglectful family and it is considered “a failure to complete important developmental tasks”. It is not an inborn disability. Its cause is not nature, but nurture – or indeed the lack of it, through abandonment and abuse (physical, verbal, emotional, spiritual).

The mechanism of CPTSD is very simple: when a child’s natural need for bonding and acceptance is met with rage and abuse all the time, eventually he will give up on seeking help and human connection. Avoidance becomes the defensive response of choice and the traumatised child becomes an aloof adult. The perpetual bullying coming from the family induces feelings of humiliation and helplessness, which later in life come back as emotional flashbacks, triggered even by benign events. Also, some of the key features of a healthy adult are missing, since they have never developed during childhood: self-compassion, self-esteem, the capacity for self-expression, the ability to relax.

Some of the traumatised children become perfectionists, subconsciously thinking that our flaws make us unworthy of love, and maybe one day, when we become smart and pretty and flawless enough, our parents will love us. Sadly, that day never comes. In the meantime, we apply self criticism on everything we do or say or think, in order to avoid mistakes which not only would make us unlovable, but would also bring further punishments, abuse and hate upon us.

But enough with the whingeing. The purpose of the post is not to explain myself, but to shed some light on the Complex PTSD topic which is a rather “new” affliction and therefore many have never heard of it. Below, some thoughts from other survivors of childhood trauma. I am sure many of us can relate.

25 Things You Do as an Adult When You’ve Experienced Childhood Emotional Abuse

La tăți ni greu

Majoritatea știm ce e PTSD (Post Traumatic Stress Disorder) din filme cu veterani de război. Simptomele specifice sunt flashbacks, coșmaruri în care evenimentele traumatice sunt retrăite vivid, sentimentul de pericol permanent și iminent, retragerea în sine etc.
Din același spectru, dar mult mai puțin populară, este afecțiunea numită Complex Post Traumatic Stress Disorder (CPTSD).

Spre deosebire de PTSD, în care trauma are loc într-o perioadă de timp limitată, CPTSD se referă la trauma care are loc încontinuu, sau în mod repetat, pe o perioadă lungă. Cel mai adesea CPTSD este diagnosticat la indivizi care au suferit abuzuri fizice și/sau psihologice în perioada copilăriei. Doar în Australia se estimează că există aproximativ 5 milioane de adulți afectați de childhood trauma.

Simptomele CPTSD se confundă cu trăsăturile de personalitate, mai ales pentru suferinzi: mulți nu realizează că sensibilitatea debilitantă, anxietatea socială, distanțarea sau eliminarea relațiilor cu oamenii sunt consecința CPTSD, și nu o pornire firească a caracterului dificil.

Un articol despre CPTSD și acceptarea faptului că poți suferi de o boală mintală, de la Deborah Orr in The Guardian: https://www.theguardian.com/commentisfree/2017/jan/04/carrie-fisher-struggles-mental-illness

Si un forum cu resurse de informație și discuții despre CPTSD, pentru cei care vor să aprofundeze subiectul.

Misogyny, thy name is hijab

https://twitter.com/StephieBorys/status/526514195013967872/photo/1

Sursa: https://twitter.com/StephieBorys/status/526514195013967872/photo/1

  • Politia Calare Regala din Canada a anuntat ca va permite angajatelor musulmane sa poarte hijab la serviciu. (http://edition.cnn.com/2016/08/25/world/canada-royal-mounted-police-to-allow-hijabs-trnd/)
  • Politia din Scotia aproba hijabul ca parte din uniforma oficiala (http://www.independent.co.uk/news/uk/home-news/police-scotland-hijab-official-uniform-muslim-women-islam-muslims-veil-a7207106.html)
  • Banca Westpac angajeaza o creatoare de moda pentru a produce un hijab ca parte a uniformei oficiale (http://www.theaustralian.com.au/business/financial-services/carla-zampatti-to-design-westpacs-hijab/news-story/391a2eb1971a6545f1615190a7c9aef8 )

Toate aceste stiri traznite vin (coincidenta!) dupa scandalul cu interzicerea burkini pe plajele a 30 de orase din Franta, si initiatorii hijaburilor oficiale se umfla in pene explicand cum respecta ei astfel dreptul femeilor musulmane de a-si exprima identitatea.

Pe langa acestia mai sunt unii care sustin dreptul musulmanelor de a purta burkini sau cearceafuri interpretand problema in cheie “feminista”: cum isi permit barbatii (politicienii care fac legile si politistii care le aplica) sa comande femeilor cat de imbracate sau dezbracate sa fie? E un point aici, insa e minor si denota multa superficialitate, pentru ca problema vălului are implicatii mult prea largi. Vrem sau nu, it is a men’s world pentru inca ceva vreme insa a purta văl in numele feminismului e ca si cum ai purta roba alba cu gluga tuguiata in numele multiculturalismului.

Variile tipuri de văluri purtate de musulmane au implicatii si semnificatii istorice enorme.

Vălul este un instrument si un simbol al opresiunii femeilor din societatile fundamentaliste musulmane, unde femeia este obligata sa se acopere pentru a nu starni “pofte necurate” si este in general considerata un fel de animal domestic. Progresele din ultima suta de ani din unele tari musulmane, unde femeile au primit drepturi cum ar fi cel de a merge la scoala, de a conduce masina sau de a iesi neinsotite din casa au stopat in ultimii ani si acum asistam la un regres vizibil, semnalizat prin cearceafurile vazute din ce in ce mai des la femei pe cap sau din cap pana in picioare. E drept ca in toate religiile femeia e vazuta ca fiinta pacatoasa si inferioara barbatului, insa din fericire odata cu secularizarea tarilor vestice femeile s-au emancipat si doar in societatile unde religia este in egala masura sistem politic, cum e Islamul, femeia a ramas oprimata.

Musulmanele emigrate sau nascute din parinti emigrati in Vest nu sunt de regula fortate sa poarte văl, ci o fac voluntar argumentand ca vălul simbolizeaza pietate si modestia impuse de Coran, fara sa se gandeasca la suratele lor din Arabia Saudita, Iran, Afganistan sau Pakistan care nu au de ales pentru ca sunt batute, violate, torturate sau ucise. Unele dintre musulmanele western asorteaza la văl o tona de machiaj pe fata, probabil tot din pietate si modestie.

Lipsa lor de solidaritate cu musulmanele mai putin norocoase ca ele, ignoranta, obstinatia si mandria prosteasca cu care aleg sa poarte pe cap simbolul opresiunii femeii sunt condamnabile, si ma deprima faptul ca societatile vestice aleg sa le incurajeze, in numele unei libertati rau intelese.

Little Miss Chatterbox

chatterNu imi sta in obicei sa scriu sau sa citesc self help. Majoritatea cartilor de ajuta-te singur sunt super boring pentru ca autorii bat apa in piua despicand in patru idei de bun simt, care se pot rezuma intr-un articolas. Un articolas ca acesta, de exemplu, care trateaza subiectul placerii de a vorbi cu semenii (sau neplacerii, dupa caz) 🙂

Unii oameni sunt mai usor de placut decat altii, si nu neaparat din cauza unor talente deosebite care se disting cu ochiul liber. Oamenii placuti respecta reguli pe care vanzatorii profesionisti le aprofundeaza la scoala, desi la prima vedere sunt produsul celor sapte ani de acasa:

  • Prima regula, si cea mai importanta: isi lasa interlocutorul sa vorbeasca. Exista si o regula a proportiilor adecvate, si anume 70% (ascultare) / 30% (exprimare). Avem doua urechi si o gura si trebuie folosite proportional. O observatie care pentru multi, si in special pentru femei, nu e deloc evidenta 🙂
  • A doua regula, destul de importanta si ea: nu intrerup. Niciodata. Chiar daca pare vital. Nu este. Deci don’t.
  • A treia merge mana in mana cu a doua: pun intrebari. Si apoi TAC. Hai ca nu e greu.

Cumparam lucruri platind cu viata


Ma numesc Jose Mujica. Nu conteaza ca sunt presedintele Uruguayului. Am reflectat mult la toate astea. Am petrecut mai mult de 10 ani singur intr-o vagauna. Am avut mult timp sa ma gandesc. Am petrecut sapte ani fara sa pot citi o carte. Asta mi-a dat posibilitatea sa reflectez. Si iata ce am descoperit. Ori esti fericit cu foarte putin, fara prea multe lucruri, pentru ca ai fericirea in interior, ori nu ajungi nicaieri. Nu fac apologia saraciei, fac apologia sobrietatii. De cand am inventat societatea de consum, economia trebuie sa fie continuu in crestere. Daca nu creste, e o tragedie. Am inventat un munte de nevoi superficiale. Trebuie neincetat sa cumparam, sa aruncam, sa cumparam. Insa ce aruncam e insasi viata noastra. Pentru ca atunci cand cumparam ceva, nu platim cu bani. Platim cu orele din viata. Platim cu timpul pe care l-am dedicat castigarii acestor bani. Diferenta e ca singurul lucru pe care nu il putem cumpara este viata. Viata devine doar mai scurta. Si e lamentabil sa ne aruncam viata si libertatea in felul asta.

Jose Mujica are 81 de ani si a fost presedintele Uruguayului intre 2010 – 2014. A facut 14 ani de inchisoare pe motive politice in anii 70 si 80, a fost torturat si a petrecut perioade lungi incarcerat singur, din care doi ani pe fundul unei fantani. In timpul mandatului Mujica a vorbit adesea despre statutul defavorizat al femeilor si a legalizat avortul. Aproape 90% din salariul de presedinte donat de Mujica este dedicat mamelor singure. Alte realizari notabile sunt legalizarea casatoriei intre homosexuali si legalizarea productiei si consumului de marijuana (Uruguay devenind prima tara din lume care a legalizat complet marijuana).

Mujica e unul din acei putini oameni care nu doar predica, ci “walks the talk” traind mai mult decat modest. Cand auzi ce spune, ca in filmul de mai sus, nu poti sa nu aprobi: asa e, are dreptate mosu’. A doua zi insa umplem iar cosul de cumparaturi, si in loc sa downshiftam ne gandim cum sa facem sa castigam mai multi bani…

Mituri despre dieta vegetariana si vegana

Cand vine vorba despre dieta mea vegetariana (care s-a transformat in vegana) adesea se aduce in discutie problema nutrientilor, respectiv a lipsei lor. Cauza cred si sper ca nu este faptul ca arat subnutrita sau bolnava in vreun fel, ci ideea adanc inradacinata in mintile omnivorilor ca dieta fara carne nu este “completa”. Asta in ciuda faptului ca fructele, legumele, nucile, semintele, cerealele integrale, si nu carnea sunt invocate de nutritionisti in contextul alimentatiei “sanatoase”. Cand cer detalii, respectiv ce nutrienti anume crede ca ar lipsi din dieta vegetariana si vegana, in noua cazuri din zece omnivorul zice ca proteine.

Proteina, bat-o vina

World Health Organization recomanda 0.75 g/kg proteina sa fie consumata pe zi, ceea ce pentru o femeie de 55kg inseamna 41.25 g de proteina zilnic.

Toate fructele, legumele, cerealele, nucile contin proteine – in special cand sunt consumate integral (adica cat mai putin procesate). Ca vegan nu trebuie sa mananci anumite alimente ca sa iti “iei necesarul de proteina”.

O suta de grame de paine integrala contine 13 grame de proteina. Nautul contine 22 grame de proteina pe suta de grame. Deci daca intr-o zi femeia de 55 kg mananca 300 de grame de paine sau 200 de grame de naut, si-a depasit deja aportul minim de proteina, fara sa aiba nevoie sa compenseze cu alte alimente. Este adevarat ca in carne sunt mai multe proteine decat in vegetale, insa proteina din vegetale este absolut suficienta si mai multa proteina nu aduce niciun beneficiu in plus.

Poteina vegetala este inferioara proteinei din carne – mit

Exista multa literatura pe net despre cat de superioara este proteina din carne celei vegetale. Proteina este compusa din aminoacizi, dintre care 12 aminoacizi sunt produsi de corpul uman. Alti noua aminoacizi, denumiti “aminoacizi esentiali” (Isoleucine, Leucine, Lysine, Phenylalaline+Tyrosine, Methionine, Threonine, Tryptophan, Valine si
Histidine) trebuie obtinuti din mancare.

Asa numita “proteina completa” contine toti aminoacizii esentiali si umbla vorba ca doar carnea o contine. In trecut putina lume avea acces la baze de date, si era de greu de verificat cum sta treaba de fapt, insa acum aceste baze de date sunt usor accesibile pe internet si se poate verifica usor ca aminoacizii esentiali exista in majoritatea vegetalelor, in special in cartofi, soia, conopida, quinoa, naut, fistic, fasole, seminte de dovleac, caju (http://www.fao.org/docrep/005/AC854T/AC854T40.htm#chI.I.6).

Ca sa incheiem discutia despre cat de sanatoasa este proteina din carne, mai am de spus doar ca in 2015 Agentia Internationala de Cercetare a Cancerului din World Health Organization (IARC) a denuntat consumul de carne procesata ca fiind “carcinogenic to humans,” iar consumul de carne rosie este “probably carcinogenic to humans.” I rest my case.

Dar ce te faci cu calciul, daca nu bei lapte?

Cand se vorbeste despre calciu in dieta, laptele e primul aliment citat ca sursa, datorita culturii populare a oamenilor albi din Europa si America de Nord care asociaza secretia glandelor mamare a anumitor animale cu sursa de sanatate.

De remarcat totusi ca oamenii de pe alte continente, adica majoritatea omenirii, consuma putin spre deloc produse lactate si au oase la fel de solide (daca nu chiar mai solide).

Laptele si produsele lactate nu sunt singurele surse de calciu, si cu siguranta nu sunt cele mai sanatoase. Consumul de trei portii de lapte pe zi este de fapt asociat cu mortalitate ridicata si risc mai mare de fracturi in cazul femeilor. Unul din autorii studiului care a descoperit asta, Karl Michaelsson, profesor la Uppsala University din Suedia este de parere ca de vina este galactoza, un zahar din lapte care produce inflamatie in organism.

Majoritatea calciului din organism se afla in oase. Calciul din oase se dizolva si se reface in continuu de-a lungul vietii. Exista studii care arata ca o dieta bogata in proteine este asociata cu excretie mai mare de calciu prin urina iar proteina animala cauzeaza mai multa pierdere de calciu decat proteina din plante.

Un fapt mai putin stiut e ca plantele contin si ele calciu in diverse proportii (evident nu la fel de mult ca lactatele). Alimentele vegane cele mai bogate in calciu sunt kale, varza, patrunjelul, fasolea (neagra si alba), soia (si sub forma de tofu si tempeh), tahini, migdalele, broccoli, smochinele.  De retinut totusi: consumul de calciu nu este suficient pentru a avea oase solide. Ne mai trebuie vitamina D (obtinuta cand stam la soare), vitamina K, potasiu si nu in ultimul rand activitate fizica.

Toate bune si frumoase, pana la vitamina B12

Singura vitamina pe care nu o putem obtine din plante este vitamina B12. Corpul uman produce vitamina B12 in intestinul gros cu ajutorul bacteriilor, insa majoritatea este excretata si prea putin se absoarbe in organism. Spre deosebire de oameni, la rumegatoare si ierbivore fermentatia bacteriana se produce mai sus in tractul digestiv, de aceea sunt capabile sa isi produca si absoarba eficient vitamina B12.

Cercetatorii s-au pus de acord ca vegetarienii si veganii au un risc mai mare de carenta de vitamina B12 decat carnivorii. Deficienta de B12 duce la deteriorarea nervilor si arterelor si este asociata cu boli de inima. Chiar daca studiile pe care le-am citit nu m-au convins complet (in primul rand deoarece metoda de masurare a nivelului de B12 din organism este controversata), personal prefer sa fiu on the safe side si pe langa nutritional yeast (care sunt niste fulgi foarte gustosi  cu miros de parmezan) iau si suplimente vegane de vitamina B.

In concluzie, a manca vegan nu este nesanatos, ba dimpotriva, atata vreme cat mananci diversificat (oricum nici o dieta nediversificata nu poate fi sanatoasa). Dincolo de povestile celor care s-au convertit la dieta vegana si ca urmare s-au vindecat de diverse boli, povesti care daca nu sunt documentate stiintific raman doar povesti, exista studii care arata ca dieta vegana ajuta la slabire, normalizeaza tensiunea arteriala si scade riscul de: diabet de tip 2 (non insulino-dependent), cancer intestinal, de san si de prostata.

Cine se gandeste ca veganii sunt niste slabanogi fara vlaga sa se uite la cum arata Venus Williams, care la sfatul medicilor a trecut la veganism in 2012, cand a fost diagnosticata cu o boala autoimuna incurabila care provoca o stare de oboseala intensa. Declaratia ei a fost ca “schimbarea dietei a facut o mare diferenta”. Serena, sora ei, s-a convertit si ea la veganism si nu numai ca nu e o sfrijita fara stamina, dar a castigat US Open de trei ori de atunci.

Multi oameni s-a convertit la vegetarianism si veganism din motive de sanatate. Kudos pentru ei, atata vreme cat consumul de animale scade, eu ma bucur. Personal am alte motive – nu vad niciun motiv sa ucid sau sa contribui la uciderea si suferinta altor fiinte atata vreme cat exista atatea surse alternative de hrana gustoasa si sanatoasa.

Imitatie de carne pentru vegetarieni si vegani

Renuntarea la carne si alte produse animaliere iti complica un pic viata, in special la inceput. Daca stii sa gatesti si iti place sa experimentezi, acomodarea la noul regim nu e totusi chiar asa de dificila. Dupa un timp ajungi sa ai un numar de “go to recipes” cand ai pofta de ceva gustos, stii alternativele vegane pentru gelatina, cascaval, maioneza, smantana, mascarpone cand incerci o reteta noua si stii de unde poti cumpara ce ai nevoie.

Aici in Australia este mai usor sa fii vegetarian decat in Romania, dat fiind ca legumele si fructele sunt proaspete tot timpul anului, exista magazine si localuri cu specific vegetarian si vegan, si apoi datorita imigrantilor din Asia, crescuti in spiritul religiilor care, spre deosebire de crestinism, promoveaza compasiunea REALA (adica universala). Ma refer aici la budism, taoism, hinduism, sikhism, jainism. In magazinele si restaurantele cu specific asiatic am fost incantata sa descopar chestii vegetariene/vegane de care nu auzisem in Romania.

Cea mai interesanta chestie vegana pe care am descoperit-o aici se numeste “mock meat” (in traducere “imitatie de carne”), sau seitan (denumire care vine din japoneza). Seitanul este facut din gluten, care se obtinut din faina din care s-a spalat amidonul si este foarte popular in Asia.

Anumite branduri au ajuns la retete de seitan care imita incredibil de bine carnea – atat ca aspect cat si ca textura si gust. Iata de exemplu acest seitan de rata, mie mi se pare dezgustator de real.

duck

 

O alta asemanare a seitanului cu carnea este faptul ca tine foarte bine de foame. Seitanul contine 75% proteina, de trei ori mai mult decat carnea (100 de grame de carne de vita tocata contine doar 26 de grame de proteina).

Nu numai ca tine de foame, dar seitanul este si mai sarac in calorii (140 calorii pe suta de grame) ; ca si comparatie, carnea de pui are 239 de calorii pe suta de grame. Fiind si mult mai sarac in grasimi si carbohidrati fata de carne, aici multi ne-vegetarieni prefera sa manance seitan, mai ales daca vor sa slabeasca.

Preferatul meu este “puiul” facut de brandul Ayur, care seamana cu fileul de pui afumat.

seitan

In poza de mai sus este seitanul de pui, pe care doar l-am decongelat. Este foarte bun mancat ca atare, dar se poate si praji sau frige pe gratar.

Cu atata informatie si alternative gustoase aflate la indemana, ma gandesc ca multi oameni ar trebui sa incerce vegetarianismul, daca nu chiar veganismul, macar o vreme, sa vada ca nu e chiar asa de greu sau de nasol. Iar faptul ca slabesti daca inlocuiesti carnea cu seitan vine ca bonus 🙂

Daca nu vrei sa slabesti, iar compasiunea fata de animale este insuficienta pentru a te determina sa renunti la carne, mai am un argument: poate macar iti pasa de planeta?

Un studiu citat de Worldwatch Institute estimeaza ca 51% din gazele cu efect de sera produse la nivel mondial sunt cauzate de industria crescatoare si procesatoare de animale. Un alt studiu UN din 2010  concluziona ca “o reducere substantiala a impactului ar fi posibila numai printr-o schimbare substantiala a dietei la nivel mondial, departe de produsele animaliere”.