Category Archives: Emigrare & Australia

Ibisul australian

Asa cum in multe orase europene porumbeii s-au adaptat si au devenit pasari urbane, in Sydney avem ibisi. Cu ciocul lung si coroiat, ibisi solitari umbla demni, cu pasi masurati, fara teama, in cautare de mancare scapata sau aruncata pe jos de oameni. Deunazi in Gradina Botanica, un ibis adult umbla in sus si in jos, sacait de progenitura flamanda pe care se oprea sa o hraneasca din cand in cand:

Possible explanation for poor marketing

I’ve recently come across this article published on the most important website dedicated to the Australian media & marketing industry: “Australia is lacking in commercial creativity because ‘most marketers are crap’“.  Actually both my husband and I have been quite shocked with the general blandness / cringe-worthiness of TV adverts when we moved here.


In the light of my recent encounter with an organisation with a rather large number of executive leaders and managers, whilst not generalising, I reckon the insight detailed in the article can be easily extended to other industries as well. I found many employees, but especially those in management positions, not necessarily in the marketing department, to be rather “scared” of taking risks (also, sadly, not only playing it very safe at all times, but also going as far as to support controversial and even offensive actions on behalf of their ranking superiors, if it comes to that, but this might be the topic of a separate story).

This risk aversion can be a symptom of a toxic culture, where the competition for power, influence and promotions is based on subjective and hidden criteria, rather than performance. From my experience, this is most often the case in large, prosperous and well established organisations, that enjoyed a stable economic environment throughout several decades. The large organisations tend to have an inherent organic growth which can easily hide the lack of push for performance.

This lack of “prosperity heritage” can be an explanation for why Romanian commercials, as I remember them, were spunkier and more original than the ones in Australia.

Tourist in my own city

Four and a half years ago I took a life-changing journey to the faraway lands. Getting caught in the nitty gritty of the everyday life I never really had the time to get to know Sydney properly, but I’ve decided to change this – just wandering around, eyes wide open and really taking in the parks, the architecture and the charm of places outside of the hustle and bustle of the CBD.

 

 

Australia fata in fata cu nationalismul

Valul de nationalism care ravaseste momentan lumea, preponderent tarile asa zis “bogate” (vezi Brexit, America First a lui Trump, ascensiunea unor lideri ca Marine Le Pen sau Geert Wilders) nu pare sa fi ocolit nici Australia. Noi, veniti aici acum mai putin de cinci ani, nu putem totusi spune daca lucrurile nu au stat cumva in felul asta de mai demult – poate de abia acum ne dezmeticim mai bine pentru ca avem mai mult timp sa digeram niste chestiuni care inainte se pierdeau in zgomotul de fond, dat fiind ca acomodarea in Australia ne ocupa tot timpul la inceput 🙂

Ultima intamplare care m-a starnit sa scriu acum s-a petrecut de ANZAC day. ANZAC day este 25 aprilie, o sarbatoare nationala foarte importanta ce marcheaza aniversarea primei actiuni militare a Australiei in primul razboi mondial – debarcarea in Gallipoli in 1915 de partea aliatilor. Australia si-a unit atunci fortele militare cu Noua Zeelanda, celalalt stat proaspat format in emisfera sudica ca parte din British Commonwealth, de aici numele ANZAC (Australia and New Zealand Army Corps). Campania a fost un esec total, insa asta nu are relevanta. De ANZAC se sarbatoreste spiritul de sacrificiu si legitimitatea Australiei ca tara independenta de Anglia, un fel de majorat la 15 ani – Australia se nascuse oficial ca tara pe 1 Ianuarie 1901 cand parlamentul britanic a aprobat Australiei libera guvernare ca stat federal.

ANZAC day se serbeaza asadar in zilele noastre cu mare fast, cu ceremonii care incep la 5 dimineata si continua cu parade militare pana dupa pranz. Exista voci firave care contesta sarbatoarea asta, dat fiind ca intr-un fel glorifica ideea de razboi.

A contesta ANZAC este o uriasa blasfemie dat fiind ca limita acceptabilitatii deja se depaseste daca cineva indrazneste sa adauge orice alta idee, alta decat lauda sacrificiului etc, in conversatia pe subiectul ANZAC. Daca acel cineva e australian alb anglo-celt true blue nascut aici, gradul de ultraj e oarecum moderat. Daca in schimb personajul este imigrant, sau si mai rau, musulman, iese haos. Vigilentii de internet ies din toate colturile sa isi exprime ofensa, care pare sa fi devenit deja parte din ritualul zilelor de ANZAC – in fiecare an se intampla sa existe cate un personaj cat de cat celebru care agita ultragiatii de serviciu.

Anul acesta a fost randul unei musulmane, Yassmin Abdel-Magied, o tanara jurnalista care colaboreaza cu ABC, postul public de televiziune, sa provoace scandalul, si banuiesc ca nici prin minte nu i-a trecut ca trezeste monstrul din nationalisti. Motto-ul oficial al zilei de ANZAC este “Lest we forget” (sa nu uitam niciodata), si nefericita a avut proasta inspiratie sa scrie pe contul personal de facebook: ‘LEST WE FORGET (Manus, Nauru, Syria, Palestine)’.

Atat i-a trebuit. Zeci de articole furibunde publicate in ziare, sute de comentarii pe facebook, majoritatea pe ideea piss off where you came from, isterie nationala in toata regula. In aceeasi zi, in mai putin de 24 de ore peste 1 000 de semnaturi s-au strans pe o petitie care cere postului public de televiziune sa o concedieze. La ora la care scriu postul asta, la trei zile de la infamie, petitia are 38 596 de semnaturi. Politicienii populisti au sarit si ei sa ii ceara capul, sa fie concediata, ba unul chiar i-a cerut sa se deporteze singura (femeia s-a nascut in Sudan dar a crescut in Australia). Faptul ca ea si-a sters paranteza rapid cerandu-si scuze (It was brought to my attention that my last post was disrespectful, and for that, I apologise unreservedly) nu pare sa conteze.

Orice ai adauga despre ANZAC in afara de omagii cauzeaza ofensa, justificata prin ideea de “hijacking”, de impingere a unei agende personale cu ocazia evenimentului – cum ar veni de ANZAC nu ai voie sa ai doua idei in cap pe care sa le exprimi liber. Trebuie doar sa te gandesti la anzaci, sa oftezi si sa iti para rau. Punct. Daca faci greseala sa fii si femeie, neagra si musulmana cand iti vine in cap al doilea gand si alegi sa il exprimi, ai pus-o.

Yassmin asta nu e vreo persoana admirabila – e genul de personaj care in orice imprejurare vrea sa iasa ca paduchele in frunte. Una din prostiile emise care i-au adus ceva celebritate e aceea ca Islamul este cea mai feminista religie – vezi mai jos circul:

Vanatoarea de vrajitoare pe care a starnit-o insa este total nejustificata si arata fata urata a Australiei, aceea cu narcisisti plini de self entitlement, ultragiati de serviciu, patrioti de hartie, bigoti si ignoranti, pe care nu am avut pana acum neplacerea sa o cunosc personal. Devin insa constienta ca exista si probabil de abia asteapta sa se catere in caruta ultra nationalista si sa traga tara pe aratura dupa modelul american.

Dupa patru ani de Australia

Pe 8 Martie am aniversat patru ani de Australia. In acest rastimp am cunoscut (prea) multi oameni, m-am convertit la veganism, am citit si calatorit prea putin, am descoperit niste locuri magnifice, am schimbat doua joburi, iar cel mai remarcabil moment a fost reintalnirea recenta cu (no safety or surprise) the end. Next milestone: cetatenia australiana.

Spiritual schimbarea emisferei m-a afectat prea putin. Mai putini nervi cotidieni, un mediu mai aseptic, un peisaj cu mult mai frumos indeed dar overall aceeasi proportie de prozaic. Omenirea mi-a ramas la fel de putin draga – si am cunoscut destula lume pe aici, din toate neamurile, straturile sociale, religiile, orientarile sexuale si ce mai vreti.

Mizantropii care viseaza la emigrare in ideea ca schimbarea aerului cu unul mai occidental ii va duce la schimbari de paradigme s-ar putea sa aiba suprize neplacute. Diferentele notabile ar fi pe de o parte pojghita mai consistenta de politete si frica de lege care fac convietuirea mai suportabila, pe de alta parte mai putina “autenticitate” plus o doza enorma de self indulgence pe cap de locuitor. Tragand linie, totusi inca da cu plus la speranta de viata.

Premiantii Australiei

La inceputul lui decembrie se dau rezultatele “bacalaureatului” australian. Cele mai bune licee si rezultatele lor tin prima pagina in presa locala.

Ca sa va faceti o idee – cel mai bun liceu din NSW, al 21 lea an la rand (si unul din cele mai bune licee din toata Australia) este o scoala de stat din Carlingford, o suburbie nu foarte rasarita din Sydney, unde 73% din elevi au obtinut scor 90-100 (band 6 – esalonul superior de rezultate).

Acestia sunt liderii liceului:

Si acestia sunt premiantii acestui an, liceenii care au obtinut un scor aproape perfect (99.95), sarbatorind rezultatele la un gratar organizat de scoala:

Click pe poze pentru sursa si alte detalii despre premianti.

Eu nu (mai) am nicio mirare, las asta aici doar ca sa atenuez din socul cultural al celor care se pregatesc sa isi ia zborul catre Australia.

Țărănia de la antipozi

Majoritatea românilor au un sentiment de inferioritate și o admirație apriorică față de lumea “civilizată”. Ăia sunt inteligenți, educați, minunați iar ai noștri niște țărani proști. Ei bine, părerea mea e că e de datoria diasporei să risipească această percepție, așa că astăzi am să vă prezint țăranul australian, căruia aici i se spune “bogan“.

Un bogan întrunește de obicei minim trei dintre următoarele semnalmente:

  • multe tatuaje la vedere și cel puțin un cercel într-o ureche
  • indiferent de anotimp poartă maieu sau tricou mulat, pantaloni scurți și e încălțat cu thongs (șlapi de plajă)
  • dacă e tradie (adică “meseriaș” gen instalator, electrician, grădinar) conduce un UTE, dacă nu, conduce Holden Commodore sau Ford Falcon, neapărat cu “tuning” ridicol și abțibilduri
  • are chică, sau dacă nu, o freză cât mai funky
  • îi lipsesc ceva dinți din inventar (de multe ori din cauza bătăilor în care ajunge cu sau fără voie)
  • pronunță O în loc de A (lier e pronunțat  în boganeză lawyer), me în loc de my, cam ca eroul de mai jos:

Continue reading

De Melbourne Cup

Pe 1 Noiembrie se intampla anual Melbourne Cup – o cursa de cai renumita, la care se pariaza intens in toata Australia. Evenimentul nu e atat unul sportiv, cat social – lumea se imbraca frumos in ziua asta (chiar daca nu se duc la hipodrom) mai ales fetele, traditia fiind ca tinuta sa includa palarie sau macar un fascinator cat de mic. Cursa are loc dupa pranz de obicei si tine cam 3 minute, timp in care activitatea se opreste cam peste tot pentru ca toata lumea se aduna cu catel cu purcel in jurul unui ecran sa vada cursa.

Azi la birou doar o colega a venit imbracata frumos, fascinator included. “Going to the races, Colleen?” “Nah, I don’t believe in Melbourne Cup, I just like to dress up”. La care alta colega de colo: “Well, I don’t believe in dressing up”.

awkward