Dupa primul an de Australia

FelicitareLa sfarsit de 2013 si dupa aproximativ un an de Oz, putem trage linie si concluziona ca a fost un an bun si ne-au mers toate din plin.

Nu regretam nicio clipa ca am plecat din Romania, ba ne felicitam reciproc pentru gandul bun ce ne-a venit acum 2 ani – si facem asta cel putin o data pe saptamana 🙂

Inca nu am vazut mai nimic din tara asta mare si frumoasa pt ca nu am avut inca timp de vacante sau de distractii in general, insa pe astea le programam pentru la anul – am facut primul pas deja cumparand abonamente la cel mai mare water park din Australia, inaugurat recent, si care e si f convenabil pozitionat la 20 de min de mers cu masina de casa noastra.

Si ca veni vorba de casa, aceasta este si “incununarea” realizarilor noastre australe. Azi ne mutam din rental in casuta noastra, pe care am cumparat-o acum trei saptamani.

Piata imobiliara in Australia e foarte diferita de cea din Romania – in zona Sydney cel putin, cererea este mult mai mare decat oferta, si din acest motiv preturile cresc incontinuu, si casele se vand cu zeci de mii peste pretul publicat. Ca sa va faceti o idee, o casa cu 2 dormitoare, fara acoperis sau bucatarie, s-a vandut cu $511 000, cu $11000 peste pretul asteptat  de proprietar (http://www.heraldsun.com.au/realestate/melbournes-frankenstein-house-sells-for-511000-despite-having-no-kitchen-or-roof/story-fnhytr0m-1226784271824?from=herald+sun_rss).

Pentru ca nu stiam cu ce se mananca treburile astea imobiliare in Oz, si nici nu stiam prea bine sa evaluam preturile caselor, la inceput am fost foarte debusolati. Vedeam case frumoase, in zone bune, cu pretul publicat ce se incadra in bugetul nostru, faceam o oferta, si apoi eram sunati de agent care ne anunta ca oferta noastra a fost depasita de alte oferte si ne intreba daca vrem sa mai plusam. Plusam cat puteam, insa pana la urma casa era adjudecata de altcineva cu resurse financiare mai zdravene.

Am uitat sa precizez ca la vizionare, in weekend, cand se fac “open houses” de obicei, veneau chiar si 30 de persoane, de faceam coada la usa pentru ca nu incapeam toti inauntru simultan. Nu toti voiau sa cumpere ca sa locuiasca acolo, multi erau investitori – cumparau casa si o inchiriau. Pretul chiriei de obicei acopera mortgage-ul – in cazul nostru rata la banca va fi chiar mai mica decat chiria pe care o plateam.

Inchei paranteza ca sa va spun cum am reusit noi, in cele de urma, sa cumparam casa. Luna trecuta, vreo doua saptamani, a plouat aproape incontinuu, ceea ce a facut ca densitatea populatiei doritoare de case sa scada la vizionari – niste comozi. Noi, caliti din Romania prin furtuni de zapada, viscole si alte vitregii, eram pe baricade tot timpul.

Ne placea foarte mult casa asta – fatada cocheta, pozele aratau un interior spatios, zona foarte buna, busul expres catre oras la 300 de metri. In plus, casa era si pe un singur nivel – ceea ce e foarte bine pentru Max, care are probleme cu coloana (la Otopeni trebuia sa blochez scarile ca sa nu urce/coboare).

Am ajuns la vizionare inainte de ora programata, si am avut noroc sa gasim acolo agentii si sa ne lase inauntru, asa ca am vazut casa in voie si am facut oferta verbal, pe loc. Agentii erau tare draguti, si ne-am “angajat intr-un chit chat” cu ei. Asa am aflat ca sunt sot si sotie, de descendenta italiana – ei nu vorbeau italiana, probabil erau cel putin a treia generatie aici. Casa apartinuse unui domn in varsta care decedase de curand, si de vanzare se ocupa o fiica.

Ulterior, au mai aparut doar trei familii la vizionare. Am plecat acasa, sa asteptam cu inima stransa telefonul de la agenti. Nici nu am ajuns bine acasa ca a sunat telefonul si agenta ne-a anuntat ca proprietara a acceptat oferta noastra si sa venim inapoi sa semnam contractul. Am ajuns super rapid inapoi, si acolo am aflat ca oferta noastra a fost doar cu foarte putin mai buna decat a celorlalti, insa nu au vrut sa ii mai sune pe ceilalti ca sa ne concureze oferta… pentru ca le place de noi, si in plus, ceilalti erau indieni si ei nu vor sa vanda la indieni… Asadar am fost discriminati pozitiv – sa ia aminte cei cred ca nu exista discriminare in Australia.

Si iata ca azi, la trei saptamani de cand am semnat contractul, am primit cheile si am intrat in casa like a bawz pt prima oara. In bucatarie ne asteptau o sticla de vin rosu si o felicitare de la copiii fostului proprietar. Un touch foarte dragut, cu siguranta vom “inchina” diseara un pahar de vin rosu in memoria batranului gentleman.

dedicatie

9 thoughts on “Dupa primul an de Australia

  1. cristina

    foarte tare! felicitari si de la mine pentru inspiratia pe care ati avut-o si cat mai multe realizari de acum inainte!
    scrieti si voi mai des 🙂

  2. Dollo

    să fie mai dese, postările și veștile astea 🙂 și mai trimiteți niște shiraz din ăla ghiurghiuliu și p-acilișa, că de ceva timp caut prin supermarket și nu se mai găsește. vinurile românești au invadat rafturile de alcool din Ro. un reviriment așteptat, dar parcă din când în când, de Crăciun măcar, ai vrea să deguști și ceva mai exotic.
    salutările mele menajeriei 😉

  3. Spufi Post author

    Multumim Dollo! te pupa lighioanele. Nu stiu cum sa facem cu shirazul, cred ca e mai eficient sa vii tu incoace si sa degusti pe alese la anul. Ce zici? te pupam, transmite si Toshibei!

  4. ba_laura

    Cam cu intarziere, da’ nu pot sa ma abtin sa va doresc sa va fie bine in casa asta cat timp veti locui in ea!
    Si la multi ani!

  5. Spufi Post author

    laura, multumim din suflet! la multi ani si tie, sa ai un an bun si prosper in gradina ta minunata

  6. Mihu

    De cand ati scris postul asta, sunteti deja asezati la casa voastra dar nu pot sa nu remarc felicitarea si cuvintele scrise. Mi se par atat de induiosatoare! Sa va creati cat mai multe amintiri placute in aceasta casa!

  7. Spufi Post author

    Multumim! Suntem foarte multumiti de casa noastra, peste cateva saptamani aniversam doi ani petrecuti in ea!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *