Emigrarea ca un business

Pentru cei nefamiliari cu sistemul de emigrare in Australia bazat pe skilled visas am sa explic pe scurt cum sta treaba: periodic in Australia se face un studiu pe piata fortei de munca si in fiecare an le da cu minus la anumite profesii – de regula ingineri de tot felul, programatori, contabili si “meseriasi” (electricieni, tamplari, instalatori etc).

Anual ministerul imigratiei da sfoara pe internet ca “alienii” care au meseriile astea, sunt relativ tineri, vorbesc bine engleza si vor sa se stabileasca pe insoritele meleaguri de la capatul pamantului nu au decat sa aplice pentru viza, contra modicei sume de $3000. Banii acestia raman la australieni indiferent daca viza este acordata sau nu.

Statisticile estimeaza ca ar ateriza in fiecare an cam 100 000 de migranti. Asta inseamna cam 300 de milioane de dolari incasati pe an. O parte din banii astia acopera costurile legate de procesarea documentelor, insa majoritatea raman “profit” pentru administratia australiana.

Cei care primesc viza vin apoi aici sa isi caute norocul si cheltuiesc dupa posibilitati – platesc chirie, isi cumpara un minim de mobila si electrocasnice pentru ca majoritatea locuintelor se inchiriaza goale, folosesc transportul in comun, isi cumpara mancare, haine etc. Apreciez ca in sase luni un emigrant cheltuieste minim 7 mii de dolari – daca este extrem de zgarcit. Sa zicem ca toti acesti 100k de emigranti sunt foarte saraci si zgarciti. Intr-un an asta pentru guvernul australian inseamna 1,4 miliarde de dolari investiti in economia locala – o suma mai mult decat consistenta.

Totul ar fi foarte frumos si echitabil daca oamenii astia care au emigrat si-ar gasi joburi si ar avea un return al acestui investment facut in emigrarea in Australia. Problema este ca pentru multi dintre ei povestea emigrarii nu e cu happy end – la fata locului ei constata fie ca meseria lor nu are atat de multa cautare, fie concurenta pe posturile la care aplica e foarte acerba. Costul traiului e mare, banii se duc repede, asa ca dupa ce ajung la fundul sacului, multi fac cale intoarsa in tara de origine.

Internetul e plin de povestile celor care sunt la inceput de drum aici si se zbat din greu, nedumeriti de cum se face ca oficialilor le da cu “skill shortage”, cand e atat de dificil sa gaseasca un job?

Pe partea cealalta, australienii se plang ca raman fara joburi din cauza emigrantilor – multi angajatori prefera sa angajeze emigranti care au in general pretentii financiare mult mai mici decat localnicii. Nu iti convine un salariu de incepator cand tu ai 10 ani de experienta abroad? There’s plenty more where you came from and more on the way!

Emigrantii strang din dinti si sunt fericiti daca ajung sa puna mana pe un job in cele din urma. Oricat de injusta ar fi salarizarea, tot e mai bine decat nimic sau sa faca cale intoarsa. Australienii in schimb ajung adesea sa urasca migrantii astia care fie ii lasa someri, fie trag in general salariile in jos.

Pentru cei care aspira sa emigreze aici, si cred ca daca meseria lor e pe skill shortage list inseamna ca pe aici sunt mai multe posturi decat aplicanti, cam asta e situatia raportata din teren. Cei care au emigrat cu multi ani in urma zic ca skill shortage-ul a fost pe bune pe vremea lor, insa acum piata e destul de saturata, in conditiile in care nici macar australienii calificati, cu ani buni de experienta locala, nu reusesc decat cu greu sa isi gaseasca job – media de timp in care stau pe dinafara e undeva la 6 luni.

Nu vreau sa descurajez pe nimeni, intentia mea e doar sa atrag atentia ca lucrurile nu sunt ceea ce par a fi la prima vedere si ca se vad altfel de pe partea cealalta a gardului. Faptul ca Australia are aceasta politica de imigratie nu inseamna ca Australia are nevoie de tine, ci mai degraba ca statul si business-urile locale au nevoie de banii tai.

Pentru “fat cats” (adica barosani – politicieni/business owners) imigrantii sunt foarte profitabili. Pentru omul de rand sunt o ciuma – social si economic vorbind. Din punct de vedere economic salariile sunt trase in jos, concurenta pe piata locurilor de munca creste continuu, chiriile si preturile locuintelor sunt aberant de mari din cauza cererii constant in crestere. Din punct de vedere al armoniei sociale, nu cred ca e nevoie sa mai intru in detalii.

13 thoughts on “Emigrarea ca un business

  1. Spufi Post author

    Parerea noastra e ca se merita, pentru ca noua ne-a dat cu plus. Postarea asta nu vine in urma unui incident sau a unei schimbari de perspectiva, nu e “amaraciune”, e doar o reflectie macro, fara legatura cu cum ni s-au aranjat noua apele aici (lucru de care nu ne putem plange, ba dimpotriva). Si credem ca daca noi am reusit, de ce nu ar reusi si altii? Nu suntem nici cei mai destepti nici cei mai iscusiti dintre romani 🙂

  2. Andreea

    Abia acum am vazut articolul acesta, dar e foarte util. Si alti romani emigrati si bine integrati in Aus au mai atras atentia asupra acestei stari de fapt, ceea ce e foarte util pentru cei interesati de emigrare…

  3. Spufi Post author

    Andreea, am vrea totusi sa subliniem ca intentia articolului este doar sa aduca si o alta perspectiva asupra fenomenului emigrarii, nu sa descurajeze oamenii care ar vrea sa emigreze (in Australia sau aiurea).

    Pentru cei care emigreaza, la inceput e o euforie a unui nou inceput si toate lucrurile au o tenta roz – tot ce e australian e bun si frumos, toate legile sunt bine gandite si absolut tot sistemul pare construit spre beneficiul si bunastarea populatiei. Am fost si noi acolo, dar… sa fim seriosi acum 🙂

  4. Andreea

    Bine punctat.

    Nu strica niciodata sa privesti lucrurile cu un ochi critic, sa iti pui intrebari, ba chiar e sanatos:)

    Mai scrieti! … si despre animalute:)

  5. Constantin

    Salut.

    Exista vreo sansa sa gasesti de lucuru direct din Romania si sa vii la sigur. Sa dai interviu cu firma angajatoare pe Skype sa pui detalii la punct oferta , contract absolut tot. In cazut meu in domeniul IT unde exista o oferta divestificata de lucru

  6. Spufi Post author

    Salut Constantin. Sansa asta exista, insa este foarte slim.

    Piata e plina de skilled migrants, foarte multi specializati in IT din India si China, iar multi angajatori prefera sa angajeze oameni care au deja permanent residence si drept de munca, decat sa treaca prin procesul birocratic de a sponsoriza oameni din afara tarii.

    Sposorizatii sunt si o afacere riscanta, pentru ca prin lege angajatorii sunt obligati sa ii aduca cu contract pe cel putin doi ani. Angajatii obisnuiti trec printr-o perioada de proba de 1-6 luni, si abia dupa aceea primesc (sau nu) full employment.

    Daca nisa in care esti specializat e foarte ingusta si nu gasesc oameni pe piata locala, este posibil sa fie dispusi sa se riste si sa caute sa aduca sponsorizati.

  7. Dan

    Buna,
    Ce puteti sa spuneti despre sistemul medical din Australia? este bun? are lacune? cum este in caz de urgenta?
    Cum este mancarea cu specific Australian? este diferita de cea romaneasca?
    Cate zile de concediu pe an poti avea din partea firmei/companiei la care lucrezi?

    Multumesc,
    Dan

  8. Spufi Post author

    Salut Dan,

    Pana acum toate experientele care au implicat sistemul medical au fost pozitive, insa nu am avut operatii sau ceva complicat. Din problemele sistemului: una ar fi lipsa de medici specialisti, ceea ce duce la timpi mari de asteptare pentru o programare, iar alta, pe care ai intuit-o si care e oarecum norma peste tot in lume – daca te duci la urgente si nu esti clasificat urgenta, poti sta si 8 ore in sala de asteptare. Dar salile de asteptare sunt confortabile si lumea se poarta frumos 🙂

    Mancaruri specific australiene: friptura de cangur si prajitura Pavlova. Restul chestiilor considerate traditionale sunt de inspiratie englezeasca (fish and chips, shrimpshi pe gratar). Peste tot gasesti insa si mancare chinezeasca, indiana, tailandeza, italiana. Varietatea de mancaruri e intr-adevar mult diferita de ce gasesti in Romania.

    Noi, cu joburi de birou avem 20 de zile de concediu pe an pentru un program de lucru de 7.5 ore pe zi, insa poti primi mai mult in alte industrii mai solicitante.

  9. Dan

    Multumesc Spufi,
    Mai am o intrebare te rog. Pe ce stat pot sa aplic astfel incat sa nu platesc cei 3500 de Euro(suntem familie cu copil), caz in care suntem refuzati stii ca banii nu se mai returneaza…
    Parca era viza 190 – state sponsorship visa…

    Dan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *