Istanbul – impresii de calatorie

Asa cum un bun musulman trebuie sa se duca odata la Mecca, un bun roman se duce macar o data in viata la turci. Ceea ce am si executat, insa nu la traditionalul all inclusive in statiune, ci fix in Istanbul. Am stat trei nopti in Istanbul si am mai reveni anytime, asa mult ne-a placut.

Drumul: cu masina, de la Bucuresti la Istanbul sunt cam 620 de km, ce se pot parcurge in cca 11 ore (includem aici timpul petrecut in vami). Noi am stat sa trecem de pod la Ruse o ora, avand in vedere ca se lucreaza pe Podul Prieteniei, se circula alternativ pe un singur fir si sunt cozi de tiruri, chiar si la ora 4 AM cand am ajuns noi. Apoi am mai stat o ora in vama Bulgaria-Turcia, prin punctul de frontiera Hamzabeyli. Este o vama destul de mica si libera, aveam doar 4 masini in fata. Am stat atata deoarece controlul documentelor il facea un singur vames obosit.

Am ales traseul Ruse-Veliko Tarnovo-Nova Zagora-Elhovo-Hamzabeyli, un traseu mai lung cu 20 km decat cel obisnuit (care trece prin Yambol), pentru a evita gropile. Nu stim in ce masura am iesit mai castigati pe aici, deoarece si pe traseul acesta exista dupa Nova Zagora o portiune de vreo 10km plina de gropi, insa din fericire nefiind trafic aveai pe unde ocoli cat de cat craterele mai mari. Cand treci in Turcia se intinde pana la Istanbul (de la Edirne)  o autostrada care sambata dimineata era destul de goala. Pentru autostrada iti cumperi un card KGS de la ghiseul de la intrarea din Edirne: 10 euro pentru un drum dus-intors Edirne-Istanbul.

Cand intri in Istanbul, traficul se aglomereaza ingrozitor; povestile despre stilul turcesc de sofat nu sunt deloc povesti: nu se semnalizeaza, benzile sunt desenate pe asfalt la misto, toate masinile se imbulzesc, trece mereu cel mai tupeist, nu cel cu prioritate. In fine, daca esti in vacanta nu lasi atata lucru sa iti strice buna dispozitie.

Cazarea: am stat la Asmali Hotel, in centrul turistic (Sultanahmet), foarte aproape de moscheea Sultanahmet (sau Moscheea Albastra), Hagia Sofia si Topcapi. Noi am avut un double obisnuit, cu breakfast. In prima noapte ne-au cazat intr-o camera de la demisol, extrem de mica, cu un aer inchis si umed, mucegait, deoarece in camera noastra (un double normal) se sparsese o teava. Recomandarea noastra este, daca doriti sa va cazati la Asmali, sa ii preveniti inainte sa ajungeti ca nu veti accepta cazarea la demisol sub niciun pretext (eu am dubii ca teava aia chiar se sparsese). Breakfastul pe care il laudau in reviews atatia turisti pe noi ne-a dezamagit, singurul aspect pozitiv fiind acela ca poti sa il mananci sus pe terasa, de unde ai o panorama frumoasa catre Marmara. Baiatul de la receptie stie engleza si este foarte amabil, are grija sa te inzestreze cu o harta de cum ajungi (harta asta nu te ajuta sa te orientezi cu transportul in oras, vezi mai jos ce harta am folosit noi).

Transportul in Istanbul: cel mai reliable mijloc de transport este tramvaiul T1 care conecteaza majoritatea obiectivelor de interes turistic din Orasul vechi (partea orientala a Istanbulului): Bazarul, Hagia Sofia, Moscheea Albastra, Topkapi, Bazarul de mirodenii. Conexiunea intre Orasul vechi cu Istanbulul european se poate face cu funicularul subteran (intre Kabatas, capatul liniei de tramvai si piata Taksim). Noua ne-a fost foarte utila harta asta: IstanbulRayliSistem.pdf

O calatorie (cu tramvai, bus, funicular sau metrou) costa cam 1,75 lire insa daca iti faci abonament iesi mai ieftin de atat. Noi am cumparat un card de calatorii Istanbulkart cu 38 de lire (el in sine costa 10 lire) cu care am facut amandoi cam 24 de calatorii. Cardul se gaseste la chioscurile de ziare din apropierea statiilor importante (Sultanahmet, Eminonu, Taksim) si se poate reincarca cu cash la automate.

Ce am vazut prin Istanbul:

Moscheea Albastra/Sultanahmet  – se poate vizita gratuit. Femeile trebuie sa se acopere – daca nu ai la tine cu ce sa iti acoperi capul/umerii ti se da un sal la intrare; li se da si barbatilor in pantaloni scurti un sal sa si-l puna ca fusta. Ca in toate moscheile, se intra descult – exista dispensere de pungi la intrare si intri cu papucii in punga. In moschee este un covor moale si pufos, o placere sa pasesti pe el cu talpile goale. Femeile nu au voie in zona centrala a moscheei. Ce mi s-a parut aiurea: din cupola inalta atarna o retea de lumini pana la cca un metru de nivelul de capului. Reteaua asta urita nu te lasa sa vezi prea bine cat de majestuoasa e cupola si ce frumoase mozaicurile. Cineva ar trebui sa le spuna sa gaseasca alt sistem de iluminare.

Hagia Sophia/Aya Sofya – fosta catedrala ortodoxa intre anii 360 -1453 , apoi moschee pana in 1931, in prezent cladirea este toata un muzeu. Numele catedralei te poate duce cu gandul ca a fost denumita dupa vreo sfanta pe nume Sofia, dar nu: “sophia” vine de la “intelepciune” spus pe greceste, therefore traducerea ar fi biserica “divinei intelepciuni”.

Pentru aproape un mileniu Sfanta Sofia a fost cea mai mare catedrala din lume, servind ca scaun al patriarhiei Constantinopolelui, sediul Biserii Ortodoxe. In 1453 Constantinopolele a fost cucerit de otomani, Sfanta Sofia devenind moschee. Musulmanii au reamenajat un pic (au adaugat patru minarete, un covor pe jos si un mihrab – nisa care indica directia catre Kaaba din Mecca, ca sa stie unde sa stea cu fata cand se roaga) si au acoperit cu tencuiala picturile si mozaicurile bizantine. In 1935, cand Mustafa Kemal Ataturk (parintele Turciei moderne) a decis transformarea in muzeu, s-a scos covorul si a fost data jos tencuiala care acoperea mozaicurile crestine (acolo unde a fost posibil). Deoarece multe dintre mozaicurile astea sunt sus si nu le poti observa cum se cuvine, in galeriile de la etaj ale muzeului exista in permanenta o expozitie de fotografii cu prim-planuri ale acestor mozaicuri restaurate. Intrarea la Sfanta Sophia costa 20 de lire turcesti.

Topkapi – construit pe promontoriul pitoresc catre Cornul de Aur, Topkapi este un parc foarte mare ce cuprinde un complex palate mai mici transformate in muzee; aici a fost resedinta sultanilor pentru aproape 400 de ani. Numele inseamna Palatul Portii cu Tunuri. Cum intri in muzeu, in prima curte, vezi “Inalta Poarta” pe sub care trece drumul catre Hagia Sophia. In palatele-muzee sunt expuse colectii de arme, scuturi, miniaturi, manuscrise caligrafiate, bijuterii. Notabile sunt toiagul lui Moise, armele profetului Mohamed si al patrulea ca marime diamant din lume (the spoonmaker’s diamond, 86 de carate). Biletul de intrare in muzeul palatului Topkapi costa 20 de lire. Pentru intrarea la Harem trebuie sa platesti separat inca 15 lire – noi am renuntat pentru ca am citit ca nu prea e nimic de vazut acolo. Ghidurile audio pot fi inchiriate pentru pretul de 10 lire. Vizita la Tokapi a fost destul de obositoare, dat fiind afluxul imens de turisti majoritar musulmani, impreuna cu satra de copii si femei in burka, multi prezentand maniere “orientale” si un ingrozitor damf de sudoare. Ne-a parut rau ca din cauza lor nu am reperat sabia lui Stefan cel Mare care cica ar fi si ea pe acolo…

Marele Bazar – este la statia de tramvai Beyazit (Baiazid pe limba noastra). Este enorm de mare si extrem de aglomerat. Gasesti aici ce vrei si ce nu vrei: covoare, vase, tavi din cupru, haine din piele, bijuterii, saluri pashmina,  haine, suveniruri…  Nu exista nicaieri un pret afisat si bineinteles trebuie sa te tocmesti pentru ca atunci cand intrebi de pret ti se dau sume naucitoare. Noi am cumparat o narghilea turceasca deosebit de frumoasa, cu 4 furtune, carbuni, clesti, vas de incins carbunii la un pret zicem noi bun: 450 de lire. Pretul cerut de vanzator initial doar pe narghilea a fost de 900 de lire. Ne-am tocmit cam o jumatate de ora si bineinteles la sfarsit s-a vaitat ca a iesit in pierdere 🙂 Urmeaza un post despre cum sa negociezi in Bazarul turcesc.

Bazarul de mirodenii (sau bazarul egiptean) – se afla la Eminonu. Este si acesta destul de mare, si gasesti gramezi de tot felul de mirodenii, care mai de care mai exotice, pe gustate. Noi am cumparat corcuma, sumac, cajun si niste amestecuri de mirodenii otomane si indiene. Aici preturile sunt afisate si nu trebuie sa te tocmesti (eventual daca cumperi mult poti cere discount pt volum). Punga cu mirodenii ti-o sigileaza si videaza, ca aroma sa se pastreze proaspata.

De retinut: lunea e inchis la Hagia Sofia, martea e inchis la Topkapi iar duminica sunt inchise bazarele

Ce ne-a mai placut prin Istanbul: foarte multe pisici, de care istabulezii au grija – multe vase cu apa si lapte pentru ele puse pe garduri si la marginea trotuarelor. Profetul Mohamed i-a indemnat pe credinciosi sa isi trateze pisicile ca pe propriii membri ai familiei, el insusi fiind un exemplu in acest sens. Legenda spune ca profetul avea o pisica favorita, Muezza pe numele ei. Intr-o buna zi, cand venise timpul de rugaciune, Mohamed s-a dus sa isi ia haina sa se imbrace, insa Muezza dormea pe una din maneci. Ca sa nu-si trezeasca pisica favorita, Mohamed a luat foarfeca si a taiat maneca hainei, ca sa se poata imbraca. Hai ca era simpatic Mohamed, nu-i asa?

Sambata seara cea mai mare animatie este pe partea europeana a Istanbulului, in zona pietei Taksim (pe bulevardul pietonal). Aici este o viermuiala cum nu am vazut nicaieri in lume, zici ca e Revelion, mai ales ca au pastrat agatate pe deasupra decoratiunile luminoase specifice. Magazinele sunt deschise pana noaptea. Pe stradutele perpendiculare e plin de terase, multe cu concerte live. In localurile cu muzica orientala localnicii beau, danseaza si canta impreuna cu muzicantii, este o super atmosfera.

Ce am mancat: scoici umplute de la vanzatorii ambulanti, kebaburi si tocanite cu legume la restaurant, supa de linte, fast food in piata Taksim – aici ne-au placut hamburgerii Islak (hamburgerii uzi si picanti, specifici zonei). Restaurantele din zona Sultanahmet sunt scumpe si mancarea nu atat de buna – cel mai bun si ieftin am mancat in zona bazarului. Inghetata turceasca (dondurma) este diferita de inghetata obisnuita si o poti cumpara de la gherete pe strada, unde vanzatorii imbracati traditional fac spectacol intinzand si zbatand inghetatele cu un linguroi toata ziua. Servirea in sine este tricky, dar nu spun nimic mai mult, trebuie sa incerci pe pielea proprie 🙂

Am baut cafele si ceaiuri turcesti (mostly complementary, la sfarsitul mesei), bere Efes pe unde am putut (nu toate restaurantele servesc alcool) am fumat narghilele aromate, si una peste alta ne-am intors burdusiti cu baclavale, sarailii si kataif-uri sa ne ajunga o luna. Cum s-ar zice, ne placu la Stanbul!

 

 

 

5 thoughts on “Istanbul – impresii de calatorie

  1. dollo

    Ehei, ce amintiri mi-ai starnit cu postarea asta! Cand am fost eu la Istanbul, pe la finele anilor 90, am avut asa:
    – un accident auto din cauza stilului musulman de condus 😉
    – cele mai misto bucate gustate in deplasare – mancarurile pe baza de vinete m-au dat pe mine gata, atunci nu erau scoicile de care zici, sau poate nu le-am descoperit eu
    – am fost dezamagita de cat de mic/meschin era Divanul, si incaperile din palatul Topkapi, judecand dupa ce povesti inspaimantatoare am invatat la scoala despre ocupatia otomana si inchinarea la Inalta poarta. Eu mi-as fi imaginat niste sali imense si holuri lungi si intortocheata, ca in Seherezada, si cand colo, era asa un soi de apartament de Drumul Taberei confort 1 sporit…
    Una peste alta si mie mi-a placut acolo, cred ca se simte bine latura noastra balcanica in locul ala 🙂

  2. Pingback: Negocierea in Bazarul din Istanbul « Blogul Spufilor

  3. Spufi Post author

    Dollo, scoicile nu erau peste tot, noi am gasit doar pe faleza si in zona Taksim; daca mai ajungi nu le rata, sunt picante si turcul stoarce si lamaie proaspata peste ele, delicioase!
    Dar divanul indeed, si eu ma asteptam la ceva mai impunator, dar deh se pare ca avea un cerc restrans de prieteni sultanul, format din aia care nu erau scurtati de cap 😀
    Apropos de latura balcanica, noi am socializat pe acolo si cu un sarb si un bulgar, care erau de aceeasi parere, ca we blend in easily in Istanbul 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *