Tag Archives: city break

City break la Roma

Ne-am intors dintr-un city break la Roma. Cetatea eterna este plina de turisti, si evident obiectivele importante sunt enervant de aglomerate, de aceea daca stai doar trei zile trebuie sa stii dinainte cum sa iti gestionezi timpul. Nu suntem adeptii bifarii de obiective turistice, care ajunge cateodata un scop in sine, luand locul placerii autentice de a descoperi un oras. De aceea e bine sa iti faci planul de acasa, sa profiti de mijloacele de transport cand e cazul, ca sa nu faci bataturi la picioare alergand de colo colo.

Cateva tips&tricks (unele descoperite la fata locului, altele adunate din diverse surse si verificate acolo) si observatii personale despre Roma si locuitorii ei:

1. italienii seamana foarte tare cu românii, ca obiceiuri, comportament etc. Vorbesc foarte tare, se inghesuie, te imbrancesc, se imbraca destul de aiurea (not to mention odiosul guler ridicat la tricou), conduc haotic. Prioritatea in trafic nu exista (a pietonilor cu osebire), se merge dupa principiul “are prioritate cel mai tupeist”. Si cum cei motorizati isi permit sa fie mai tupeisti, cei per pedes ii lasa sa treaca doar ca sa scape cu viata…

2. miturile cu pizza italieneasca “de la mama ei” care este delicioasa, deosebita de cea pe care o mananci in Bucuresti sau in alta parte, nu se confirma. Acelasi blat subtire cu cateva topinguri (saracute si acestea) ca la Cuptorul cu lemne, sa zicem. Nu poate fi oricum nimic sofisticat intr-o pizza, asa ca nici nu ne asteptam la cine stie ce experiente gourmet! Nu te intreaba nimeni daca vrei sos, se considera ca sosul pus de ei pe blat e suficient si nu ai de ce sa iti doresti mai mult; ketchup nu am vazut nicaieri (ceea ce este un lucru bun 🙂

3. pe unde am mancat antipasto, ne-a placut prosciutto crudo (parea proaspat taiat din halca) si mozzarela di bufalla (mozzarella de bivolita).
Apropos de restaurante: la niciun restaurant la care am mancat nu am primit bon fiscal: notele de plata le primesti scrise de mana, ad hoc, de chelner, langa tine la masa, iar dupa ce ai achitat, salutare… probabil evaziunea e in floare la ei.

4. sunt tolerate tot felul de capuse sociale: emigranti de toate natiile (inclusiv români) costumati in soldati romani care te acosteaza ca turist sa faci poze cu ei ca apoi sa te jecmaneasca de bani, ghizi de tot felul, vanzatori ambulanti (in special negri si asiatici) de genti “de firma”, umbrelute, sepcute si alte nimicuri… Politie nu prea vezi pe strazi.
Apropos de politie, chiar ma gandeam ce buna ar fi intr-o anume imprejurare: ne-am dus in parcul Borghese si am vrut sa inchiriem o bicicleta tandem; casiera ne spune ca trebuie sa lasam pasaportul “gaj”; i-am explicat ca este ilegal sa ceara asta, la care replica ei a fost “maybe in your country, in this country it is legal”. Un individ negricios si român care o ajuta pe tipa pe acolo ne-a auzit cum vorbeam intre noi romaneste, si a incercat sa ne convinga ca e safe (problema mea era de principiu, nu ma gandeam ca mi l-ar fura) si vazand ca nu o scoate la capat cu noi, a luat doar datele de pe buletin. Ne-a “ajutat” ca sa zic asa. Ca sa revin, cand aveam disputa cu casiera ma gandeam ce buni ar fi niste agenti de politie care sa ii explice ca nici in tara aia nu e legal sa imi retina ID-ul.

Pont: daca inchiriati bicicleta tandem in Borghese, luati una electrica – sunt cateva pante pe care  bicicleta mecanica le urca cam greu.

5. inghetata italiana (gelato) nu este la fel e buna peste tot: cautati gelateriile unde scrie Artigianale; eu ma uitam in vitrina daca inghetata de fistic are bucati de fistic in ea si ce culoare are (cea verde de nuanta vie “fistic”  – de unde si numele 🙂 –  e mai dubioasa, sigur are mai mult colorant; unde am mancat si a fost buna avea o culoare mai degraba maslinie). Am mancat inghetata foarte buna vis a vis de Fontana din Trevi si langa Pantheon.

6. daca va duceti sa vedeti Colosseumul, nu va infigeti in coada imensa de acolo. Treceti de Colosseum catre Poarta lui Constantin, si dupa cateva sute de metri pe dreapta veti vedea o coada mai mica pentru intrarea in situl arheologic, la Palatin si Forul Roman. Se pot lua de acolo bilete pentru toate trei obiectivele.

7. daca e ultima duminica din luna, intrarea la Muzeele Vaticanului e gratis, insa asta vine la pachet cu niste cozi uriase. Noi ne-am asezat la o coada care avea deja cca 600 m pe la ora 8 AM (muzeul deschizandu-se la 9). Pe la 9:30 am ajuns sa intram. Camerele pictate de Raphael (“stanze”-le)  Capela Sixtina, imensa pinacoteca (Caravaggio, Tizian, Fra Angelico, Giotto, Leonardo, Raphael etc), sculpturile, tapiseriile, frescele, sala hartilor, merita vazute, desi e foarte obositor sa parcurgi toate salile. Daca iesi din muzeu si intri in piata, la ora 12 iese Papa la balcon pentru discurs (a vorbit mostly despre beatificarea lui Ioan Paul al doilea, care mai are nevoie de un miracol ca sa fie canonizat; sicriul acestuia se gaseste in catedrala Sf Petru, langa Pieta, langa intrare.

8. la Fontana di Trevi merita sa mergi si ziua si noapte (dar nu e pustiu ca in La dolce vita, it’s actually pretty crowded). Fantana este foarte aproape de Piata Spaniei (cu faimoasele trepte spaniole pe care se simte dator sa le urce orice turist care se respecta), de Piata Navona (care are trei fantani superbe; cea centrala e creatia lui Bernini, reprezentand fluvii sub forma a patru figuri masculine sprijinite de un obelisc antic) si de Panteon. Palatul Vittorio Emanuele, alb si perfect ca un tort de nunta este aproape de Colosseum si de Columna lui Traian.

In rest, noi am ratacit pe stradute in cautarea de carciumioare mici si ospitaliere, pe care le-am si gasit. Am mancat in general bine, dar memorabil a fost doar un ossobuco la un restaurant foarte cochet de pe o straduta perpendiculara pe Corso.

Iata si niste poze din bella Italia:

 

Trei zile la Paris

Nu am avut niciodata simpatie deosebita pentru francezi: faptul ca nu au reusit sa se ridice la inaltimea standardelor ridicate de predecesori mi s-a parut foarte lame.

Sa pierzi atata teren pe toate planurile, mai ales cel cultural (intr-un timp atat de scurt) mi se pare de neiertat.

Sa ajungi sa protejezi prin lege limba franceza, cea care fusese adoptata natural de atatea neamuri ca limba de conversatie pt high class (romani, rusi, bulgari…) e pathetic de-a dreptul. La souris for mouse? srsly? how dumb is that.

Iar cand te gandesti acum la un francez contemporan cine iti vine in minte? Sarcozy (ridicol), Strauss-Kahn (gross)…

Oh well. Am petrecut 3 zile la Paris si ne-a placut tare mult. Love France, hate the French, cum spune englezul 🙂  Nu e trafic pe strazi ca in Bucuresti (sau NY), nu miroase a gaze de esapament, se claxoneaza rar, oamenii in loc sa mearga ca noi in acvarii pe roti, preocupati si vesnic cu mobilul lipit de ureche, prefera sa pedaleze pe bicle, zambitori,  femeile sunt suple, cochete – casual chic style, metroul e curat, are statii dese si vine rapid… iar mancarea… oh mancarea… am mancat bun peste tot; ne-au placut in mod deosebit:

– escargot (in doua locuri, preparati diferit, unii din cochilie, altii decochiliati), buni de tot

– magret de canard aux myrtilles (un deliciu, dar tare ne-montignac)

– supa de ceapa

– biftec tartar (altfel decat la noi, nu neaparat mai bun, dar alfel, fara atatea condimente)

– foie gras “de casa”

Am fost si la Disneyland, cui ii place sa se dea in montagne russe sa incerce musai Space Mountain – noi ne-am dat de trei ori 🙂 Cam toate ride-urile sunt super soft, nu se compara cu roller coasterele de la Six Flags (US), la Disneyland in rides nu ai cadere libera nicaieri, insa Space Mountain compenseaza prin viteza si prin faptul ca te da peste cap twice 🙂

Loved it! Vive la France, astea. Si acum, niste dovezi:

La Disneyland

La Disneyland

Space Mountain Mission

Space Mountain Mission

Sacre Coeur

Sacre Coeur

Inside Sacre Coeur

Inside Sacre Coeur

Vedere din Eiffel

Vedere din Eiffel

Moulin Rouge

Moulin Rouge

1 mai la Ruse. Ciflika

Centrul orasului Ruse

Centrul orasului Ruse

De 1 mai, ca si acum doi ani, am “petrecut” la Ruse.

Ruse e un orasel bine intretinut, curat, cu un centru pietonal dragut amenajat, aerisit, cu terase, cafenele si magazine asezate de-o parte si de a alta a strazii principale, care se infunda la un moment dat intr-un parc umbros si vechi, cu copaci batrani.

Urbea respira un aer patriarhal, de oras de provincie iar primavara gasesti la tot pasul niste copaci cu flori roz absolut superbi (cine stie cum ii cheama sa ne spuna si noua, ca noi am cautat dar nu ne-am dumirit; nu sunt piersici, asta e clar; nu am mai vazut asemenea copaci pe la noi nicaieri, tare ne-ar placea unul din asta in curte, ar fi de departe vedeta primaverii).

Copaciul cu pricina arata asa:

Copacii cu flori roz

Un copac cu flori...

Revenind la subiect, acum doi ani in Ruse am asistat si la parada de 1 mai, care este un eveniment important in urbe (multi simpatizanti comunisti printre bulgari, bagam seama). Batranii in special par sa guste evenimentul, purtand panglicute rosii in piept si stegulete (batranii mai smecheri scot si decoratiile de la naftalina).

Fetele la defilare

Fetele la defilare

Orchestra

Orchestra

Poporul cu stegulete si bannere

Poporul cu stegulete si bannere

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Multi romani fac incursiuni in scopuri gastronomice in Bulgaria. In Ruse renumita este terasa Happy, asezata in centru, insa am descoperit acum inca un loc interesant, la cca 200 de metri: restaurantul Ciflika (Mehana Ciflika, pre limba lor), care este cumva echivalentul localului Burebista de la noi (amenajat rustic, cu chelneri imbracati in costum national).

Mehana Ciflika

Mehana Ciflika

Mancarea este buna, preturile sunt decente si te poti intelege in romaneste cu ospatarii (chiar si meniul are varianta in romana). Localul era plin de romani cand am ajuns noi. La masa vecina ne-a impresionat neplacut un grup de romani neaosi (4 cupluri, over 30’s) foarte galagiosi, care au si reusit sa o supere pe chelnerita noastra blonda care era ca o floare zambitoare cand am ajuns noi, insa pe parcurs am observat-o vestejindu-se pe masura ce interactiona cu ei. Am incercat sa nu ne stricam buna dispozitie din cauza lor, insa nu putem sa nu ne gandim ca imaginea pe care o au bulgarii despre romani nu e deloc una care ne avantajeaza. In fine.

Noi am comandat rachiu de caise ca aperitiv (servit in “ciocanele”, aromat si slab ca tarie, excelent) si am mancat salate (salata de ardei copti cu usturoi si branza ne-a placut cel mai mult), o portie de frigarui de pui (scria ca ar contine si legume, insa in realitate nu are decat un pic de ardei amarat), limba de miel si o “tovaraseasca”, adica un fel de tocanita din maruntaie de pui si limba de vita, cu multa ceapa. In timpul mesei ai parte si de un pic de spectacol din cand in cand: frigaruile sunt aduse pe o sabie pe care o infig in tavan si o flambeaza (se sting luminile cu aceasta ocazie).

Frigaruia pe sabie, flambata a la Ciflika

Frigaruia pe sabie, flambata a la Ciflika

Ce nu ne-a placut a fost ca a trebuit sa asteptam foarte mult pana au adus mancarea si nota; chelnerii nu stateau deloc degeaba insa clar nu faceau fata la atatia clienti. Ne-a fost evident  dupa coada imensa de la vama (am stat cam o ora) ca au fost extrem de multi romani in Ruse de 1 mai. Data viitoare o sa mai incercam Ciflika intr-o zi nefestiva, poate intalnim mai putini conationali 😀

 

Later Edit: am aflat cum se cheama copaciul minunat: REDBUD sau pe latineste Cercis siliquastrum.

Stie cineva cum ii zice in romaneste?