Tag Archives: credinta

Dogmatismul, bigotismul şi obscurantismul bisericii creştine

“Dupa cum deja ştim din lectura celorlalte sub-teme, creştinii au sau ar trebui sa aiba o conştinta extrem de grea: au distrus biblioteca din Alexandria incendiand-o in 2 randuri, au ucis prima femeie matematician si filozof, pe Hipatia, au inchis scolile de filozofie si aneantizat interzicand Jocurile Olimpice dupa o existenta a acestora de mai bine de o mie de ani.

Sa mai trecem in revista o data “eforturile” bisericii si crestinilor de a ne face bine cu forţa, dupa prinicpiul anti-libertate “On veut votre bien et on va l’avoir!”: dogmatismul, bigotismul si obscurantismul bisericii crestine a dus la stagnare intelectuala o lunga perioada in Europa, ei inchizand şcolile de filozofie raspandite in tot spatiul lumii clasice, au masacrat si haituit invatati, au distrus cea mai mare biblioteca din lume (Alexandrina), au interzis mişcarea sportiva (Jocurile Olimpice), toate pe considerente ce isi au originea in sensibilitatile lor primitive, mostenite din exclusivista religie iudaica dar si in propriile inovatii dogmatice. Biserica crestina ii are pe constinta pentru ca i-a ucis sau “doar” oprimat, pe invatati ca Giordano Bruno, Copernic si Galileo, D.F. Strauss, B. Bauer si J.Turmel.

Pentru crestini filozofia si ştiinta erau ceva satanic şi de aceea atunci cand au avut putere absoluta, au ucis filozofi ca Lucilio Vannini, acesta fiind ars de viu la varsta de doar 33 de ani, e adevarat, nu inainte insa de a-i fi taiata limba cu cleştii, pentru “crima” de a declara ca nu crede ca Isus e Dumnezeu; tot ei, mai tarziu, i-au “aplicat” şi lui Immanuel Kant un arest la domiciliu. Parintele stiintei moderne, Galileo Galilei, este supravegheat ani in şir de gealaţii superstiţiei triumfatoare in locuinta sa de la Arcetri pana la moartea sa, asta dupa o scurta condamnare aplicata in 1633 de chiar fostul sau prieten, Cardinalul Barberini, devenit intre timp Papa Urban al optelea. Citez cuvintele marelui fizician Louis De Broglie referindu-se la Galileo: “A fost constrans printr-o nedreapta condamnare sa-şi renege ideile; a murit batran, bolnav si orb intr-o singuratate aproape completa, incarcerat in mica sa vila din Arcetri. Efortul si sacrificiul sau ne apar azi ca simbolul emotionant al dureroasei naşteri a stiintei moderne.”

Creştinii insa nu au omorat si inchis gura numai la filozofi, ci şi la oameni obişnuiti, la inocenţi judecand asta dupa toate moralele posibile, cea stramba a creştinismului inclusiv!!!, caci au ucis nediscriminat, cum asa de bine aflam de la Inocenţiu al treilea când acesta da in 1209, prin gura reprezentantului sau in Franta eretica (anume Arnaud Amaury, Abate de Cîteaux, reprezentant al Papei şi seful militar al cruciatilor in razboiul religios din sudul mai-sus amintitei ţari) celebrul ordin, “Omoraţi-i pe toti, Dumnezeu ii va recunoaste pe ai Sai!” Razboiul de extreminare dus de Biserica Catolica contra catharilor francezi a produs mai mult de un milion de victime….

Sa facem un pic de cronologie:

Creştinii distrug salbatic templele cultului mitraic si metronic, le lichideaza fizic adepţii, inca din perioada in care sunt un simplu cult exotic in imperiu, doar o biata secta iudaica eretica, aproape; se rafuiesc insa şi cu propria lor aripa gnostica, ca şi cu toate “ereziile” ocazionate de dispute inevitabile şi interminabile, care işi gasesc originea in lipsa de logica si ridicolul propriilor dogme, gen Trinitate, de exemplu.

Mai tarziu insa, norocul le suride total: Imparatul crestin Constantin distruge carţile celorlalte culte in timp ce sprijinea fabricarea de noi exemplare de Biblie. Prin 331 e.n., el expropriaza templele pagane, iar doar peste un pic mai mult de jumate de veac, imparatul Teodosie face din apostatii crestinismului nişte paria sociali, expropriati de toata averea lor si lipsiti de dreptul de a se deplasa, dupa care finalmente, la instigarile si presiunile fanatice ale Episcopului de Milano (Sfantul Ambrosie), prin edictul din 391 interzice orice alt cult in afara crestinismului pe toata suprafata imperiului. Adio sincretism cu libertatea ta religioasa! Teodosie este cel care va interzice si Jocurile Olimpice, declarate ca manifestare a pagânsimului. Din 384 inca, Teofil-episcopul vandalizeaza toate templele si sanctuarele necrestine ale Egiptului. Miscarea insa va continua si se va inaspri pe masura ce Teodosie ia decizii din ce in ce mai intolerante fata de tot ce nu este crestin. Razboiul continua insa, lovind statuia in aur a Victoriei din Senatul roman, locul acestuia fiind luat de… crucifix, noul simbol al zeului-razbunator Isus. Senatorii sunt fortati sa jure credinta lui Cristos, la instigarea Papei.
In 449 e.n., Teodosie al 2-lea si Valentin al 3-lea incita cenzura, punand calugarii crestini sa “epureze” toata cultura clasica, acestia practic distrugand sau cenzurand intreaga colectie de manuscrise, o avere a umanitatii care avea sa fie pierduta in forma sa originala pentru totdeauna.

In 530 e.n. crestinii inchid pana si Academia platonista, aruncand Europa in intunericul obscurantismului. In 533, Iustinian inchide toate scolile de filozofie. Papa Grigorie intaiul interzice invatatul limbilor si filozofiei.

Din 1230 incolo, Inchizitia a torturat si terorizat, ars pe rug si tras pe roata.

In anii 800, in Europa alegerea era pentru un pagan, decapitarea sau convertirea la crestinism. Intre 1000 si 1300, cruciadele, razboaiele religioase ale crestinilor apuseni adica, au ucis zeci de mii de oameni, necrestini, dar culmea si multi crestini ortodocsi.

In jur de 1200, sate si targuri intregi sunt “rase” si populatia lor ucisa de catre armatele bisericii in lupta cu “erezia”.

Cu ocazia ciumei din anii 1350 e.n., Biserica Catolica imprastie zvonuri care sustineau ca evreii au adus ciuma otravind fantanile, acest lucru ducand la sute de mii de morti in pogromuri incitate de clerul acesteia, si tot Biserica Catolica prin 1230, intr-un Conciliu, decide a obliga toti evreii sa poarte culoarea galbena ca semn distinctiv al “necredintei” lor, un preludiu peste secole al hitlerismului psihopat.

In 1390, clerul bisericii catolice spaniole incita la genocid, toate comunitatile evreiesti care rezistasera secolelor de dominatie islamica, fiind practic distruse.

Prin 1490 si ceva, evreii care totusi mai ramasesera in viata, sunt expulzati de catre suveranii cei mai laudati in istorie de catre Biserica Catolica.

Torquemada arde de vii peste 8000 de oameni, tortureaza si inchide pe viata alte zeci de mii de oameni in timpul “mandatului” sau la carma “Sfantului Oficiu al Inchizitiei” castiliene. Instrumentele de tortura ale bisericii catolice intrec orice imaginatie, chiar si una bolnava cred: fierastrae, roti, spanzuratori, ruguri, clesti de scos unghiile si de taiat limba, cuie de scos ochii si cutite de taiat urechile, pere anale si prese, corzi de intins madulare si piroane de dizlocat oase.

In 1507, clerul crestin regizeaza si organizeaza “Pogromul Lisabonei”.

Din 1500 e.n., odata cu Reforma, crestinii se omoara intre ei mai abitir decat au facut-o inainte, cand catolicii se omorau, din cand in cand, cu ortodocsii.

Pana in 1825 chiar, biserica arde oameni de vii pentru ca “sunt eretici”, eretic fiind oricine cu opinie contrara clerului ei.

Prin 1830, Papa Leon al 12-lea declara ca “Cine se supune vaccinarii, inceteaza de a mai fi un fiu al lui Dumnezeu; bolile sunt o pedeapsa divina, iar vaccinarea este o ofensa adusa cerului.”

Papa Pius al saselea vorbea de “monstruoasa notiune de drepturi ale omului”. Chiar pe la mijloc de secol 19, Grigorie al 16-lea spunea: “aceasta notiune falsa si absurda, acest delir care pretinde ca trebuie sa dam si garantam fiecaruia libertatea de constinta […].”

Tot crestinii, de data asta estici (ortodocsi), fac pogromuri succesive incitate cu zvonuri mincinoase de catre ierarhi ortodocsi, in 1881, 1883,…. 1900, 1907. La acestia, nu mai putin decat la vestici, invataturile veninoase ale unor fanatici ca asa-numitul “Sfant” Ioan Gura de Aur (numit si Ioan Hrisostom) rodesc intr-un antisemitism psihopat care va insoti intreaga istorie a crestinismului. Ioan Gura de Aur – cat cinism trebuie sa fi avut cei care l-au numit asa! – scrie in Omiliile sale:

“Evreii isi sacrifica copii diavolului; ei sunt mai rai decat lighioanele salbatice. Sinagoga este un bordel, un cuib de ticalosi, un templu dedicat idolatriei, o adunatura de evrei criminali, un loc de intalnire pentru ucigasii lui Cristos, o casa rau-famata, un spatiu al nelegiuirii, o prapastie si un abis al pierzaniei; [… ] Dar sinagoga nu este numai un bordel si un balci; este de asemenea si o viziuina a banditilor si un adapost pentru bestii.”

Curat “Gura de Aur”, sfantul asta…. Pe aceeasi linie de invrajbire si ura, se afla si alti asa-numiti “Sfinti Parinti”, ca de exemplu Sfantul Grigorie de Nisa (Nyssa) care spune despre evrei: “Ucigasi ai Domnului, criminali ai profetilor, dusmani ai Domnului si ponegritori de Dumnezeu, infractori si dusmani ai milei, avocati ai diavolului, fii de serpi veninosi ale caror minti sunt tinute in intuneric, pline de mania feriseilor, un sinedriu al satanei. Criminali si degenerati [… ] dusmani a tot ce este decent si frumos… ei care sunt vinovati de strigatul “Crucificati-L! Pe El, care era Dumnezeu-in-carne-de-om….” Biserica Catolica va indeparta din Liturghia sa, de abia in 1962 rugaciunea facuta la fiecare mesa care spunea: “Ne rugam Domnului nostru sa ia de pe inima perfizilor evrei voalul ca sa poata si ei sa cunoasca pe Isus Cristos”.

Cazul clerului ortodox român este unic insa in intreg estul european in materie de practica rasista, acestia fiind singurii care au detinut sclavi (“robi tzigani”, “robi mânastiresti”) timp de peste 500 de ani, pâna in anii 1844 (Moldova) si 1847 (Tara Româneasca), când numeroasa populatie inrobita bisericii si mânastirilor (existau pe intinsele pamânturi ale manastirilor dinaintea secularizarii efectuate de Domnul Alexandru Ioan Cuza in 1863 – act prin care statul român isi recupereaza un sfert din suprafata tarii!!!! – sate intregi de robi tzigani, numite “tziganii”!!!).

Sa revenim insa la marea mafie, lasând deoparte “micii” profitori ai unui mod de productie practicat si de catre statul român si particulari (boieri): Papa l-a numit candva pe Musolini “omul providential”. Partidul “centrist”, in fapt un partid catolic al carui sef era un ierarh catolic, va fi cel care va deschide calea dictaturii naziste, votand alaturi de N.S.D.A.P. pentru suspendarea drepturilor constitutionale, dandu-i lui Hitler prin acest gest necesarele doua treimi in Reichstag.

Apoi pe rabojul bisericii primei jumatati de secol 20, e si “Konkordat-ul”, grabit semnat de catre Biserica Catolica cu Hitler.

Zeci de mii de carti ale invatatilor lumii au fost tinute la “Indexul Cartilor Interzise” instituit in 1560 de catre Biserica Catolica si mentinut pana in 1966 chiar, insa niciodata “Mein Kampf”-ul lui Hitler nu a figurat in aceasta lista. Pe de alta parte, modelul arderii cartilor apare chiar in Biblie in povestirea din Faptele Apostolilor 19:19. “Buna-Traditie” continua si o regasim la imparatul crestin Constantin cel Mare, care dupa Sinodul de la Niceea ordona arderea tuturor cartilor sectei crestine a lui Arie (Arius), ca si mai tarziu la imparatul crestin Teodosie al 2-lea care ordona dupa Sinodul de la Efes arderea tuturor cartilor sectei crestine a lui Nestorie (Nestor). Urmeaza la “gratar” cartile evreilor in timpul lui Torquemada, a musulmanilor dupa recucerirea Spaniei, dar si carti de filozofie in limba araba scrise de Maimonide, dupa care vine marele rug al lui Savonarola, in care pe langa picturi, haine, oglinzi, cosmetice, incapura si multe carti de poezie, printre care toate operele lui Ovidiu ca si Decameronul lui Boccaccio. Urmeaza, natural, nazistii si rugurile lor de carti si oameni…. Arhiepiscopul Groeber, declara dupa “Noaptea de Cristal”: “Nu putem refuza nimanui incercarea de a salva puritatea rasiala si a lua masurile ce se impun.”

Ierarhia Bisericii Catolice va incita la razboi civil cand in 1931 Spania devine republica, iar in 1935 biserica declara ca este de acord cu executiile prizonierilor. Biserica catolica a sustinut regimul marioneta pro-german in Franta ocupata. Biserica Catolica a fost implicata pana peste cap in exterminarile si dislocarile de populatie care au avut loc in Iugoslavia pe timpul dictaturii fasciste a croatului Ante Pavelici.

Nu trebuie uitat nici faptul ca Papa a creat si mentinut timp de secole “Ghetto-ul roman” (in 1555, Papa Paul II creaza “Ghetto-ul” din Roma), un model precursor inainte cu secole al planului de segregare si discriminare nazista, acesta fiind desfiintat doar odata cu ocuparea Romei de catre Armata populara in 1870.”

Preluare din Pagina web a lui Rică. Autorul textului spune: “oricine e liber sa faca ce vrea cu textele astea”… eu cred ca merita sharuite, poate-poate se trezesc mai multi crestini la realitate.

Legatura dintre inteligenta, natiuni si credinte religioase

With or without religion, you would have good people doing good things and evil people doing evil things. But for good people to do evil things, that takes religion. – Steven Weinberg

 

Inteligenta = termenul folosit pentru a descrie abilitatile de a rationa, de a planifica, de a rezolva probleme, de a gandi abstract, de a intelege idei, de a folosi limbajul si a invata.

Prima chestie:

Un studiu din 2008 al unui cercetator danez, Helmuth Nyborg, realizat pe tinerii americani (albi) a aratat ca ateii sunt cei mai destepti, deoarece au inregistrat:

– cu 1,95 puncte IQ mai mult decat agnosticii
– cu 3,82 puncte mai mult decat  “liberalii” (adica cei care declara ca cred in ceva dar sunt neafiliati la vreo religie/dogma)
– cu 5,89 puncte IQ mai mult decat religiosii dogmatici

Cercetatorul a dat o interpretare mai diplomatica rezultatelor, ca sa nu jigneasca pe nimeni: “Nu spun ca credinta in Dumnezeu te face mai prost. Ipoteza mea este ca oamenii mai putin inteligenti sunt cu mai multa usurinta atrasi de religie, care le da raspunsuri sigure, in timp ce oamenii mai inteligenti sunt mai sceptici”.

A doua chestie

Distributia credinciosilor in lume, pe un esantion de 23 de tari (aproape 19 mii de indivizi), a fost si ea masurata primavara aceasta (Reuters)

51% dintre persoanele chestionate erau convinse ca exista o divinitate si o viata de apoi; din pacate doar 18% erau atei iar 17% agnostici (au spus ca nu sunt siguri ca ar exista asemenea bazaconii, mai exact).
Ce e mai interesant, revenind asfel la subiect e ca majoritatea celor care s-au declarat atei locuiau in tari ca Franta, Suedia, Belgia, Marea Britanie iar credinciosii convinsi locuiau prin Indonezia, Turcia si Brazilia.

Cand stai si te gandesti la tarile astea nu poti sa nu faci conexiunea cu cele relatate la punctul 1, bunul simt iti spune ca dincolo de conjuncturile istorice, geo-politice, tarile ajung intr-un esalon superior (economic, social) in mare masura datorita meritelor bastinasilor. Care merite sunt cam direct proportionale cu IQ-ul… si in consecinta si cu credintele in sfanta fantoma… Si acum are sens si ar fi ciudat sa ne miram de ce in tarisoara noastra se baga bani in draci in Catedrala Mantuirii. Daca suntem sinceri si realisti, ar  fi si culmea sa nu… ar fi de-a dreptul INCOERENT. Au vazut cretinii nostri catedralele vechi si marete din Europa, pai hop si ei, doar nu-s mai prosti. Monkey see, monkey do… Programele sociale si educationale care alora le antreneaza creierele nu le-au sarit in ochi.

Ah, si ultima veste buna (kind of old news really, dar ce sa fac daca abia azi am descoperit-o) e ca in vreo noua tari, printre care si draga noastra Australie, religia va disparea. Oh happy day… –

LE: ateii si agnosticii sunt si cei mai informati cand vine vorba de chestiuni de religie. Au devenit atei/agnostici tocmai pentru ca STIU, au citit biblii, s-au informat… cum ziceam si aici. Rezultatele studiului se afla la http://pewforum.org/Other-Beliefs-and-Practices/U-S-Religious-Knowledge-Survey.aspx

Cum moare un ateu

Ca tot veni vorba de moarte, acum doua saptamani a mai murit un ateu: Derek Miller, un blogger canadian.

A scris un draft pe care sotia l-a postat dupa moartea lui, cu ultimele cuvinte pentru lume si pentru cei dragi. Lipsa de patetism, linistea cu care si-a asteptat sfarsitul, fara framantari si lupte inutile, stiind ca dincolo nu mai e nimic, atata normalitate… toate acestea sunt asa de rare. Nu poti sa te impiedici sa nu faci conexiunea intre ateism (sau agnosticism, dupa caz) si echilibru mental… Scrisoarea, emotionanta prin firescul lucrurilor gandite si spuse e aici: http://www.penmachine.com/2011/05/the-last-post

Cine e Stephen Hawking si de ce e el in drept sa isi dea cu parerea despre religie

Jurnalistii de la stirile ProTV isi fac si ei meseria cum pot mai bine, astfel ca au ajuns sa publice materialul despre parerile lui Stephen Hawking despre credinta/religii/moarte sub titlul:

Ce crede despre Rai omul care de 49 de ani se asteapta sa moara oricand

Ca nu a auzit romanul de Stephen Hawking, si de aia nu il punem in titlu, intelegem. Dar sa il prezinti ca “omul care se asteapta sa moara oricand” e totusi prea mult.

Cum ar veni, ce il recomanda pe Hawking nu sunt contributiile stiintifice, teoriile gaurilor negre, titlurile onorifice dobandite pentru activitatea academica prodigioasa, lucrarile lui de popularizare a stiintei, faptul ca in afara este “cel mai faimos om de stiinta din lume” nici macar faptul ca e atat de uimitor de viu si de activ (intelectual) fiind complet paralizat si comunicand printr-un sintetizator de voce controlat cu obrazul!

In viziunea jurnalistului de la ProTV  Hawking e avizat sa isi dea cu parerea despre ce e dupa moarte, nu pentru ca e el mai destept ca altii. NU domnule! el e doar omul “care se asteapta sa moara” de atata amar de vreme…

Cine vrea sa citeasca interviul in care Hawking spune ca viata dupa moarte e o bazaconie, sa intre aici: http://www.guardian.co.uk/science/2011/may/15/stephen-hawking-interview-there-is-no-heaven

 

Este nevoie de porunci noi

“Atunci cand un om are halucinatii, fenomenul se numeste boala. Atunci cand foarte multi oameni au halucinatii, fenomenul se numeste religie. (Robert Pirsig – “Zen and the Art of Motorcycle Maintenance”).

Noi suntem agnostici. Nu credem ca exista dovezi nici de o parte, nici de alta a baricadei, insa inclinam sa credem ca existenta unui Dumnezeu este foarte improbabila, detestand in acelasi timp religia si manifestarile ei de pe la noi.

Ori de cate ori a trebuit sa ne argumentam indoiala asupra existentei unei fiinte supranaturale, discutiile cu credinciosii s-au soldat cu niste concluzii… hai sa le spunem dezamagitoare 🙂 Prieteni pe care altfel ii stimăm si care sunt de altfel admirabili din multe puncte de vedere, ajungeau invariabil sa debiteze absurditati si nu de putine ori chiar sa se supere si sa devina vehementi, ceea ce in alte discutii pe orice alte subiecte nu se intampla.

De ce oare? sa atinga oare religia niste puncte atat de nevralgice pentru psihicul oamenilor?

Continue reading