Tag Archives: emigrare australia

Dupa patru ani de Australia

Pe 8 Martie am aniversat patru ani de Australia. In acest rastimp am cunoscut (prea) multi oameni, m-am convertit la veganism, am citit si calatorit prea putin, am descoperit niste locuri magnifice, am schimbat doua joburi, iar cel mai remarcabil moment a fost reintalnirea recenta cu (no safety or surprise) the end. Next milestone: cetatenia australiana.

Spiritual schimbarea emisferei m-a afectat prea putin. Mai putini nervi cotidieni, un mediu mai aseptic, un peisaj cu mult mai frumos indeed dar overall aceeasi proportie de prozaic. Omenirea mi-a ramas la fel de putin draga – si am cunoscut destula lume pe aici, din toate neamurile, straturile sociale, religiile, orientarile sexuale si ce mai vreti.

Mizantropii care viseaza la emigrare in ideea ca schimbarea aerului cu unul mai occidental ii va duce la schimbari de paradigme s-ar putea sa aiba suprize neplacute. Diferentele notabile ar fi pe de o parte pojghita mai consistenta de politete si frica de lege care fac convietuirea mai suportabila, pe de alta parte mai putina “autenticitate” plus o doza enorma de self indulgence pe cap de locuitor. Tragand linie, totusi inca da cu plus la speranta de viata.

In atentia emigrantilor din Australia aspiranti la cetatenie

Emigrantii din Australia care trag speranta sa depuna actele pentru dobandirea cetateniei australiene sa ia aminte la acest amanunt de care noi am luat de curand la cunostinta cu multa mirare. Si anume: exista un formular 1195, Identity Declaration pe numele lui, care trebuie depus laolalta cu alte documente doveditoare ale identitatii (viza, pasapoarte, varii certificate) la departamentul de Imigratie si Border Protection, care zice cum ca “An application for Australian citizenship cannot be approved where a person’s identity is not able to be verified” carevasazica inteleg ca fara acest act nu se poate.

Continue reading

O sa am succes in emigrarea in Australia?

Cand contemplezi ideea emigrarii, la inceput, numarul de necunoscute din ecuatie e infricosator. Stai si te intrebi: o sa imi gasesc job? o sa ma descurc cu banii? o sa imi placa acolo? o sa imi fac prieteni noi sau o sa stau sa tanjesc mereu dupa ce am lasat in tara? o sa imi para rau ca mi-am dat demisia, ca am abandonat stilul de viata pe care l-am avut? Pe scurt: o sa reusesc acolo? Nu ai cum sa afli decat daca incerci. Cine nu risca pierde din start.

opera
cc Rosino

Cel mai important lucru cand emigrezi in Australia

Trebuie sa ai in vedere este ca emigrarea in Australia este o mutare scumpa. Adunand costurile examenelor, echivalarilor, analizelor medicale, vizei, biletului de avion, ajungi la sume consistente. Odata ajuns aici, ai alte costuri: abonament de transport si mobil, cazare si mancare. Daca vii aici fara sa ai un job aranjat din tara, sau nu ai norocul sa gasesti foarte repede unul, trebuie sa iti cheltuiesti economiile cu care ai venit din tara. Cu cat vii cu mai multi bani, cu atat stresul va fi mai mic. Adu cu tine suficienti bani incat sa poti rezista fara job cel putin sase luni.

Cam cat inseamna suficient nu pot sa spun – este foarte relativ, in functie de orasul in care vii (anumite orase sunt foarte scumpe) si nivelul de confort pe care il consideri minim admisibil.

Sa vii cu multi bani te ajuta pe mai multe planuri:

  • din punct de vedere psihologic, subzistenta asigurata face ca presiunea cautarii de job sa se simta mai putin.
  • cand presiunea cautarii de job nu este foarte mare, iti permiti sa fii selectiv. Dupa un numar de aplicatii/interviuri esuate multi se demoralizeaza sau pur si simplu din cauza lipsei de bani nu isi mai permit sa persevereze in cautarea unui job pe masura calificarii si experientei, si se angajeaza chelneri sau vanzatori. Odata facut pasul asta, situatia e Catch 22: daca nu muncesti nu ai bani, dar daca muncesti nu ai timp sa cauti joburi, sa aplici si sa mergi la interviuri. In plus, un gap in experienta profesionala in domeniu nu este deloc convenabil si te pune in situatii neplacute la interviuri.

Al doilea cel mai important lucru cand emigrezi in Australia

Putini emigranti reusesc sa isi gaseasca job pe calificarea lor in mai putin de doua luni. Din cate stim noi de pe la cunoscuti si de pe forumuri, media este 3-4 luni, in conditiile unei cautari intense (circa zece aplicatii pe zi).

In timpul asta, dupa zeci de aplicatii ignorate si refuzuri este foarte usor sa iti pierzi increderea in tine, sa te apuce gandurile negre, sa ti se para ca ai gresit ca ai lasat totul in tara si ai emigrat in Australia. De aceea este foarte important sa ai rabdare si sa perseverezi.

Cere feedback dupa fiecare esec, uneori cei care te-au intervievat sunt dispusi sa iti explice ce nu a fost OK in interviu. Uneori sunt chestii subiective, care tin de o situatie particulara din interviu, alteori sunt defecte/lipsuri mai generale pe care nu stiai ca le ai si pe care ai putea sa le indrepti. Recruitorii sunt alta sursa buna de feedback. Nu lua insa ca litera de lege tot feedbackul primit, trece prin filtrul tau si implementeaza doar ce crezi ca e intr-adevar adevarat si util.

In perioada asta, in care rabdarea e pusa la incercare din greu, cauta sa stai in compania oamenilor pozitivi – nici nu e foarte greu de altfel in Australia, unde No worries & No dramas sunt cele mai indragite expresii 🙂

 

Australia: We will decide who comes to this country

De la inceputul anului, peste 350.000 de oameni au traversat Marea Mediterana ca sa ajunga in Europa, manati de saracia si razboaiele din tarile lor. Mai mult de 2.600 dintre ei au murit in timpul calatoriei, zice Organizatia Internationala pentru Migratie.

Este adevarat ca:
– nu toti cei care vin sunt prigoniti, unii vin in Europa doar din motive economice
– unii din ei pot fi extremisti
– chiar daca sunt musulmani moderati, credintele, valorile si obiceiurile lor sunt in contradictie cu cele western
– este utopic sa crezi ca ii poti integra pe toti, mai ales daca ne gandim la rata criminalitatii care a crescut enorm in toate tarile cu imigranti musulmani. Cu o crestere a populatiei de 18% prin imigratie si refugiu, suedezii s-au ales cu o crestere de 300% a infractiunilor comise cu violenta si de 1400% a violurilor http://www.gatestoneinstitute.org/5195/sweden-rape

Dar asta nu inseamna ca trebuie lasati sa se inece, dar nici lasati sa umble liberi prin Schengen. Ce se intampla acum, copii si adulti inecati, mii de oameni trecand prin frontiere ca prin branza arata incompetenta UE ca structura.

Insa fenomenul cu care se confrunta Europa nu e nemaipomenit.

Cine vine cu barca in Australia isi ia adio de la orice sansa de a fi primit aici

Australia are cota de 20000 de refugiati pe an si se confrunta cu fenomenul boat people de ani de zile. In ultimii sase ani au murit vreo 600 de oameni care incercau sa ajunga aici cu barcile. Acesti asylum seekers care nu depun cereri de azil din afara Australiei ci forteaza granitele sunt intorsi din drum, daca sunt prinsi pe ocean, iar cei care reusesc sa vina sunt trimisi in centre de detentie pe teritoriul statelor vecine mai sarace cu care Australia are conventii in acest sens (in special Papua Noua Guinee – PNG). Australia e singura tara din lume care incarcereaza pe termen lung refugiatii ilegali.

Singura lor sansa sa scape din aceste inchisori (in care conditiile de trai sunt ingrozitoare) este sa ceara azil politic de la PNG. Daca dupa analiza dosarului reiese ca sunt intr-adevar prigoniti in tarile lor, li se ofera rezidenta PNG. Daca sunt considerati emigranti pe motive economice, sunt trimisi acasa. Problema este ca asylum seekers nu vor sa ceara rezidenta PNG – capitala Port Moresby iese in topurile de “livability” pe ultimele locuri din lume, alaturi de Damasc, capitala Syriei. Ei vor in Australia.

In general toate masurile luate de guvernul australian sunt de descurajare a celor care vor sa vina cu barca aici si de cand s-a introdus detentia in PNG, putini s-au mai incumetat sa se urce in barci cu directia Australia.

Acestea sunt politicile actualului guvern liberal. Anterior, cand puterea era la laburisti, primul ministru Julia Gillard a reunit un panel de experti ca sa gaseasca o solutie pentru a stopa “boat people”.

Recomandarea acestui panel era crearea unui proces clar de acces in Australia, prin niste centre regionale care sa proceseze refugiatii si sa ii distribuie dupa caz. In felul asta amaratii nu s-ar mai imbarca in calatorii atat de lungi si periculoase cu barca pe ocean. Centrele de detentie din PNG si Nauru pentru azilanti au fost tot propunerea acestui panel, pe post de sperietoare de ciori.

In final, din toate recomandarile, numai sperietoarea s-a implementat. Liberalii au castigat apoi alegerile propunand un plan si mai drastic pentru stoparea fenomenului boat people – inclusiv promitand celor care vin cu barca ca niciodata nu vor fi primiti in Australia.

Planul a avut destul de mult succes, cum se poate vedea in tabelul de mai jos:

2015-09-05 08.54.04

Nu dau Australia ca exemplu pentru cum trebuie procedat, inchisorile pentru refugiati sunt cumplite ca idee, dar sunt de parere ca orice stat trebuie sa isi controleze granitele. Diferenta intre situatia Australiei si cea a Europei e ca barcile cu azilanti catre aici pleaca din Indonezia, unde cand sunt intorsi din drum nu sunt primiti cu impuscaturi.

Chiar refugiati de razboi legitimi fiind (subliniez, pentru ca trebuie deosebiti de migrantii economici), sunt atatea motive pentru care este clar ca nu este normal sa fie lasati sa vina cu barcile de cauciuc, si apoi, daca supravietuiesc calatoriei, sa scape liberi in Europa cum isi doresc (mai ales ca toti vor sa se mute in Germania; bietii nemti!).

“We will decide who comes to this country and the circumstances in which they come.” – John Howard, fost prim ministru australian (1996-2007)

Logic si moral este sa ii ajuti dar nu in conditiile dictate de ei, de refugiati, ci asa cum consideri tu, ca stat care decizi sa ajuti, prin proceduri clasice de migratie, in mod pasnic si consimtit.

Vad ca solutie crearea de centre regionale usor accesibile in Middle East, cu asistenta medicala si distributie de ajutoare, unde sa poata trai in siguranta pana li se proceseaza vizele si cererile de azil, ideal intr-un termen cat mai scurt, apoi distribuiti in toata Europa, fiecare tara cu intake potrivit cotei agreate.

Simpatizez cu refugiatii autentici insa cred ca trebuie sa ne detasam suficient de poze cu copii inecati ca sa intelegem ce trebuie facut pentru apararea intereselor atat a cetatenilor europeni cat si ale refugiatilor prezenti si viitori.

De ce sa NU emigrezi in Australia

Din postarile noastre despre Australia de pana acum unii inteleg ca aici in wonderland is the place to be. Am primit mesaje cu intrebari gen: “dar acum dupa cativa ani, tot asa minunat vi se pare acolo?” “daca ar fi sa va intoarceti in timp, ati face aceeasi alegere?” “ne sfatuiti sa incercam si noi sa emigram in Australia?”

Referindu-ne strict la situatia noastra, raspunsul este DA, pentru noi a fost decizia corecta si credem ca efortul investit in emigrarea in Australia a meritat.

Totusi, intrebarile de acest tip sunt ca alea despre ciorba de burta. Daca noua ne place Australia nu inseamna ca o sa placa tuturor.  Chestiune de gust.

Ma gandesc ca o lista de lucruri negative, care i-ar ajuta pe unii nehotarati sa ia decizia de a (nu) emigra aici, ar fi de folos. Deci iata:

1. Locatia

Australia este la capatul lumii. Zborul de la Bucuresti la Sydney dureaza aproape 20 de ore. Daca ai in tara rude si prieteni pe care vrei sa ii vezi macar o data pe an, va fi foarte obositor si nu in ultimul rand costisitor.

2. Costurile

Aici totul (mancare, bautura, haine, servicii, masini, tehnologie, case) este mai scump decat in America sau UK de exemplu. Casele in special au atins preturi astronomice, unul dintre motive fiind cererea mare venita din partea chinezilor bogati care investesc masiv in imobiliare.

3. Casele

Pentru ca tot vorbeam de imobiliare mai sus, aici de multe ori in loc de case gasesti niste magazii de lemn subrede, neizolate si fara sisteme de incalzire si ti se cere pe ele peste $500000 (ma refer aici in special la Sydney area).

4. Incendiile

Anual in Australia odata cu padurile ard si ceva case. Cele mai expuse sunt bineinteles casele care au paduri in apropiere, insa o scanteie poate calatori si cativa km si daca iti aterizeaza pe casa, in streasina de exemplu, unde se acumuleaza frunze uscate, poate sa iti ia foc casa. Si ai mai dat si $500k+ pe ea.

5. Fauna

Faimoasa fauna formata din serpi, paianjeni, crocodili, termite, drop bears 🙂 Pe langa astia mai exista si gandaci de bucatarie, si indiferent cat ai tine casa de curata, tot trebuie sa chemi deratizarea anual daca nu vrei sa te intalnesti cu jiganii prin casa. Gandacii sunt o problema in toate tarile cu clima calda, deci sa ai asta in vedere daca te gandesti la alta tara cu clima similara.

6. Drogurile & Alcoolul

Australia a iesit in top in United Nation’s 2014 World Drug Report la consumul de ecstasy, locul trei la amfetamine si locul patru la cocaina. (http://www.dailytelegraph.com.au/news/nsw/australia-comes-top-of-global-list-for-recreational-drug-use-in-united-nations-2014-world-drug-report/story-fni0cx12-1226979809971).

In privinta alcoolului, aici exista fenomenul binge drinking – oamenii (de ambe sexe) ies in baruri si beau ca sa se imbete cat mai repede si sa se comporte cat mai idiotic. Unii ies apoi pe strada si cauta scandal, asa ca nu prea e safe in zonele cu baruri, desi politia patruleaza pe acolo mai ales in noptile de vineri si sambata.

7. Viteza internetului

In comparatie cu Romania, viteza internetului aici e incredibil de slaba si abonamentele foarte scumpe. In suburbii dezvoltate din Sydney, unde stam noi de exemplu, nu exista optiunea de a te cabla la internet si exista un singur provider de ADSL. Exista un plan national de dezvoltare a retelei de cablu (National Broadband Network) insa inainteaza foarte incet. Pe mobil semnalul 3G si 4G este foarte slab, aproape inexistent chiar in multe zone urbane.

Cam atat deocamdata. Sigur ca or mai fi lucruri nasoale pe aici, dar poate mie nu imi par demne de a fi mentionate, sau nu-s specifice pentru Australia.

Vize pe bani pentru Australia

Pentru poporul interesat de emigrarea in Australia: daca variantele de a obtine rezidenta existente pana in momentul de fata nu vi se potrivesc – skills, reintregire familie, este posibil ca de la anul sa puteti sa v-o cumparati (rezidenta). Dat fiind ca deficitul bugetar a atins cote istorice, guvernul inventeaza tot felul de variante de a obtine bani cu care sa umple gaurile. In discutii se vehiculeaza suma de $50000 per viza, ceea ce se estimeaza ca aduce venituri imense pentru administratie si nu numai ca ar reduce deficitul dar ar duce si la scaderea taxelor.

Propunerea nu a fost intampinata incurajator de politicieni si nici de opinia publica. Comisia care studiaza fezabilitatea ideii va inainta in martie 2016 raportul catre guvern.

Emigrarea ca un business

Pentru cei nefamiliari cu sistemul de emigrare in Australia bazat pe skilled visas am sa explic pe scurt cum sta treaba: periodic in Australia se face un studiu pe piata fortei de munca si in fiecare an le da cu minus la anumite profesii – de regula ingineri de tot felul, programatori, contabili si “meseriasi” (electricieni, tamplari, instalatori etc).

Anual ministerul imigratiei da sfoara pe internet ca “alienii” care au meseriile astea, sunt relativ tineri, vorbesc bine engleza si vor sa se stabileasca pe insoritele meleaguri de la capatul pamantului nu au decat sa aplice pentru viza, contra modicei sume de $3000. Banii acestia raman la australieni indiferent daca viza este acordata sau nu.

Statisticile estimeaza ca ar ateriza in fiecare an cam 100 000 de migranti. Asta inseamna cam 300 de milioane de dolari incasati pe an. O parte din banii astia acopera costurile legate de procesarea documentelor, insa majoritatea raman “profit” pentru administratia australiana.

Cei care primesc viza vin apoi aici sa isi caute norocul si cheltuiesc dupa posibilitati – platesc chirie, isi cumpara un minim de mobila si electrocasnice pentru ca majoritatea locuintelor se inchiriaza goale, folosesc transportul in comun, isi cumpara mancare, haine etc. Apreciez ca in sase luni un emigrant cheltuieste minim 7 mii de dolari – daca este extrem de zgarcit. Sa zicem ca toti acesti 100k de emigranti sunt foarte saraci si zgarciti. Intr-un an asta pentru guvernul australian inseamna 1,4 miliarde de dolari investiti in economia locala – o suma mai mult decat consistenta.

Totul ar fi foarte frumos si echitabil daca oamenii astia care au emigrat si-ar gasi joburi si ar avea un return al acestui investment facut in emigrarea in Australia. Problema este ca pentru multi dintre ei povestea emigrarii nu e cu happy end – la fata locului ei constata fie ca meseria lor nu are atat de multa cautare, fie concurenta pe posturile la care aplica e foarte acerba. Costul traiului e mare, banii se duc repede, asa ca dupa ce ajung la fundul sacului, multi fac cale intoarsa in tara de origine.

Internetul e plin de povestile celor care sunt la inceput de drum aici si se zbat din greu, nedumeriti de cum se face ca oficialilor le da cu “skill shortage”, cand e atat de dificil sa gaseasca un job?

Pe partea cealalta, australienii se plang ca raman fara joburi din cauza emigrantilor – multi angajatori prefera sa angajeze emigranti care au in general pretentii financiare mult mai mici decat localnicii. Nu iti convine un salariu de incepator cand tu ai 10 ani de experienta abroad? There’s plenty more where you came from and more on the way!

Emigrantii strang din dinti si sunt fericiti daca ajung sa puna mana pe un job in cele din urma. Oricat de injusta ar fi salarizarea, tot e mai bine decat nimic sau sa faca cale intoarsa. Australienii in schimb ajung adesea sa urasca migrantii astia care fie ii lasa someri, fie trag in general salariile in jos.

Pentru cei care aspira sa emigreze aici, si cred ca daca meseria lor e pe skill shortage list inseamna ca pe aici sunt mai multe posturi decat aplicanti, cam asta e situatia raportata din teren. Cei care au emigrat cu multi ani in urma zic ca skill shortage-ul a fost pe bune pe vremea lor, insa acum piata e destul de saturata, in conditiile in care nici macar australienii calificati, cu ani buni de experienta locala, nu reusesc decat cu greu sa isi gaseasca job – media de timp in care stau pe dinafara e undeva la 6 luni.

Nu vreau sa descurajez pe nimeni, intentia mea e doar sa atrag atentia ca lucrurile nu sunt ceea ce par a fi la prima vedere si ca se vad altfel de pe partea cealalta a gardului. Faptul ca Australia are aceasta politica de imigratie nu inseamna ca Australia are nevoie de tine, ci mai degraba ca statul si business-urile locale au nevoie de banii tai.

Pentru “fat cats” (adica barosani – politicieni/business owners) imigrantii sunt foarte profitabili. Pentru omul de rand sunt o ciuma – social si economic vorbind. Din punct de vedere economic salariile sunt trase in jos, concurenta pe piata locurilor de munca creste continuu, chiriile si preturile locuintelor sunt aberant de mari din cauza cererii constant in crestere. Din punct de vedere al armoniei sociale, nu cred ca e nevoie sa mai intru in detalii.

Exportul animalelor de companie in Australia

Dupa cum unii dintre voi deja stiti, pentru noi sa ne aducem aici lighioanele a fost destul de greu, deoarece nu poti exporta animale din Romania in Australia. A trebuit sa apelam la autoritatile din Bulgaria, care este o tara agreata de Australia, si a fost foarte stresant si pt noi si pentru animale. Cu multa perseverenta si un dram de noroc am reusit insa sa o scoatem la capat.

Acum, la un an fara 2 saptamani de cand am adus noi lighioanele aici, australienii au mai inmuiat legea importului de animale. Perioada pe care animalul trebuie sa o petreaca in tara agreata s-a scurtat de la sase luni la 45 de zile. Durata de carantina in Australia s-a scurtat si ea, acum trei luni – in loc de 30 zile (cat au stat ai nostri), doar 10 zile.

Pentru noi sa aducem animalele aici a fost un make-or-break decision. Daca mai sunt altii in circumstantele astea, well, postarea asta e pt voi 🙂 Macar voua sa va fie mai usor!