Tag Archives: ingrijire plante

Gloxinia

Gloxinia inflorita

Gloxinia inflorita

Una dintre cele mai cumsecade plante de apartament este Gloxinia. Am primit-o cadou acum doi ani, de 8 Martie, si imi este foarte draga, pentru ca e atat de frumoasa cand infloreste si mai ales este atat de nepretentioasa. Infloreste cam de doua ori pe an, foarte abundent.

Gloxinia mea sta pe un pervaz intr-un loc luminos, si primeste in timpul iernii (cand e in repaus) apa foarte putina odata la 3 zile, cat sa nu fie pamantul complet uscat (o ud cu apa de ploaie si am grija sa nu i se ude frunzele). Fertilizarea in perioada de repaus o fac cam odata pe luna, iar cand incepe sa imboboceasca, de doua ori pe luna.

Temperatura din camera unde sta este destul de mare (24-26 de grade constant iarna, ca noi suntem frigurosi) insa se pare ca gloxinia noastra s-a adaptat destul de bine, desi prin carti scrie ca i-ar placea mai racoare. Cand incepe sa infloreasca si atata timp cat sta inflorita (cam 2 luni) are nevoie de multa apa. Nu va speriati daca toamna i se usuca frunzele si ramane cheala, cand iese din repaus devine iarasi frumoasa.

Artar japonez – de retinut, pentru amatori

Pentru ca multi au aterizat pe blogul spufesc cautand artar japonez, cred ca ar fi util sa fac o recapitulare a sfaturilor de ingrijire a acestor pomisori atat de decorativi, asa cum le-am invatat noi din propria experienta:

1. Artarul japonez trebuie cumparat cand e cat mai mititel, ca sa se poata adapta mai usor la solul din gradina ta. Cu cat mai mic, cu atat mai bine (daca nu se prinde, macar nu arunci pe geam o caciula de bani, deoarece cu cat sunt mai mari, cu atat sunt mai scumpi). Groapa in care se planteaza este bine sa fie cat mai mare, si umpluta cu pamant amestecat cu turba. Ii prieste solul usor acid si cu drenaj bun; nu are nevoie de fertilizare mai mult de o data pe an.

2. Locul de plantare trebuie atent ales: un loc umbrit, in care razele soarelui ajunge doar o scurta parte din zi fereste frunzele dantelate ale artarului japonez de arsuri.

3. Taierile nu sunt necesare in primii doi ani (cu exceptia uscaturilor). Dupa aceea poti sa ii corectezi coroana. Majoritatea speciilor de artar japonez care se comercializeaza la noi sunt specii pitice. Noi avem un acer palmatum atropurpureum pitic (cu frunze de culoare rosu foarte inchis, batand in visiniu), care creste foarte foarte incet.

4. Iarna trebuie sa acoperi bine artarul japonez, daca nu vrei sa degere. Unii prefera sa il tina in container, ca sa il poata feri mai usor de ger iarna.

Călin (viburnum)

Un calin mic dar tare voinic

Un calin mic dar tare voinic

Primavara trecuta am plantat doi calini (pe la noi li se mai spune “bulgarasi” “bulgari de zapada” “boule de neige”, datorita florilor albe in forma de buchetele rotunde, care seamana mult cu buchetele hortensiei). I-am comandat de la Sieberz (pe care ii putem recomanda, sunt foarte profesionisti si au preturi bune).

Unul din calini are umbra aproape toata ziua, celalalt e plantat de partea cealalta a curtii si are soare o buna parte din zi.

Calinul insorit a crescut inalt, incercam sa ii formam o coroana de copacel, si poate din acest motiv s-a suparat pe noi si nu a inflorit anul acesta. Well, poate pana la anul ne impacam 🙂

Calinul umbrit si lasat “sauvage” este plin de buchete albe, este o splendoare, cand il vezi asa pitic si impodobit.

Artar japonez

Artarul nostru japonez

Artarul nostru japonez

Avem un artar japonez din specia acer palmatum atropurpureum plantat acum doi ani, care s-a aclimatizat cu greu la noi in gradina. De abia anul acesta pare sa se fi inzdravenit mai bine, a trecut cu bine iarna, infofolit, si tragem speranta ca va incepe sa si creasca (in acesti doi ani a stagnat cresterea).

Desi are umbra in majoritatea timpului, peste vara frunzele lui dantelate incep sa se arda. Ce este ok este ca in anul urmator apar si mai dese si mai frumoase.  Mi-era miluta de el asta vara cand il vedeam ca sufera din cauza vremii prea calde, este clar ca nu se simte in apele lui in clima asta.

Una peste alta, nu este simplu sa intretii un artar japonez, insa satisfactia de a-l vedea asa “impurpurat” primavara merita toti banii!

Pir, iarba dracului

Odata cu venirea primaverii, pirul a revenit si la noi in gradina, desi am folosit ierbicid de pir (glifosat) vara trecuta. Incercam sa nimicim on sight orice fir de pir, dar bineinteles ca din cand in cand tot ne mai intalnim cu cate un pir matur, cu radacina taratoare de cativa metri.

Este fenomenal cedorinta de raspandire are acest pir – chiar ne gandeam ce ar fi daca, in loc sa ne luptam cu el all summer long, am prelua ideea celor din tarile calde, care s-au dat batuti si folosesc pirul pe post de gazon (si chiar nu realizezi ca nu este gazon, privit de departe). In Tenerife de ex chiar nu arata rau deloc.

Cel mai neplacut este ca stii ca batalia asta va fi un neverending story, atata vreme cat vecinii lasa pirul sa prolifereze la ei in curti (am vazut cum isi intinde radacinile pe sub gard). Cred ca vom folosi in curand inca o tura de ierbicid de pir, desi eficienta lui e mai scazuta decat se lauda producatorii. Sper ca in the end sa avem un rezultat la fel de bun ca anul trecut.

Orhideele s-au intors :-)

A doua inflorire a orhideei tigrate

A doua inflorire a orhideei tigrate

Frumoasele noastre orhidee Phalaenopsis au fost cumintele si au inflorit a doua oara, dupa o pauza de cca 3 luni. Amandurora le-am taiat tija deasupra nodului al treilea dupa ce s-au trecut florile (cea tigrata si-a pierdut inflorescentele asta vara din cauza mea, ca am pus aerul conditionat in camera unde stau ele).

Cam la o luna dupa operatie, din ultimul nod a inceput sa creasca o tija noua, pe care s-au dezvoltat apoi boboceii; am reluat fertilizarea in ultima luna, cand au inceput sa apara bobocii.

Phalaenopsis mov

Phalaenopsis mov

Craciunita

Craciunita

Craciunita

Azi de la Hornbach m-am intors si cu o craciunita superba, pe care am dat 14 lei. Micuta stea a Craciunului (i se mai spune si Poinsettia) este minunata, mica, extrem de rosie si de robusta; nu ma asteptam sa apara asa devreme aceste flori in magazine.

Craciunita nu prezinta de fapt flori mari, ci doar frunze colorate. Frunzele din varf se coloreaza in preajma Craciunului, dand aspectul unor flori. Florile propriu-zise, care se vad in poza, galbui, in mijlocul frunzelor rosii, sunt absolut nesemnificative.

Craciunita este o planta pretentioasa in privinta duratei si intensitatii luminii, ea colorandu-si frunzele in rosu doar cand primeste lumina doar cca. 5-6 ore pe zi (de aceea “infloreste” doar in preajma Craciunului, cand ziua este mult mai scurta).

Sper sa ii placa la noi, sa nu se inverzeasca, pentru ca la noi in living mai primeste seara si lumina artificiala. Nu trebuie udata abundent, si nu ii plac curentii de aer.

Pregatiri de iarna in gradina

Artarul japonez

Artarul japonez

Pentru ca incepand cu azi, accuweather anunta temperaturi sub zero grade noaptea, a venit timpul sa protejam copaceii: un artar japonez, care este foarte sensibil si trebuie protejat mereu iarna, smochinul si albizia care trebuie protejate cel putin in primul lor an de viata afara.

Povestea cu smochinul e interesanta: am luat toamna trecuta un pui din smochinul unor prieteni, care de cativa ani incoace face din abundenta smochine dulci si tare gustoase.  Avea cam 20 cm, si cand a venit iarna, l-am acoperit bine.

Continue reading

Tufanele – cum procedam iarna

Tufanica

Tufanica

Deoarece un vizitator a ajuns pe blog la postul cu tufanele cautand “ingrijire tufanele pentru iarna”, cred ca unora le-ar fi util sa stie cum procedam noi cu aceste tufe dragute, ca sa ne infloreasca si anul viitor la fel de abundent.

Florile de tufanele din gradina pot rezista si cand temperaturile scad sub 0 grade Celsius, insa nu rezista multa vreme, pentru ca se “mureaza” trecand prin diverse stari de inghet-dezghet.

Anyways, de abia dupa ce se ofilesc florile, si nu neaparat in iarna calendaristica ne putem pune intrebarea: now what?

Asadar, noi pe la inceputul lui decembrie, (in functie de cat de lunga este toamna, mai bine zis),  taiem tufele de tufanele, lasand tijele cam la 5 cm inaltime, si le musuroim. Astfel protejate tufanelele vor ierna fara probleme, iar din primavara vor incepe sa dea lastari noi. Peste vara, in functie de cata apa primesc (iar la noi primesc plenty, aspersoarele le udain fiecare noapte), tufanelele isi vor forma tufa.

Anthurium

Frumoasa noastra Anthurium

Frumosul nostru Anthurium rosu

Ca majoritatea plantelor noastre de ghiveci, Anthurium a ajuns la noi sub forma de cadou. Noi evitam sa cumparam plante de tinut in casa, din cauza pisoilor care capseaza sau mananca (dupa gust) orice planta ce le pica la indemana (îndelăbuță? hm), fentand uneori metodele noastre de protejare, despre care vom povesti intr-un post ulterior.

Anthurium, floarea flamingo, cu frunzele si florile ei rosii carnoase, ce par cerate, este foarte decorativa si nepretentioasa.

Dupa ce am primit-o am replantat-o intr-un ghiveci mai mare, folosind un substrat acid, cu multa turba (special pentru Anthurium). Fiind o planta epifita, ii place ca substratul sa fie afanat si usor umed.

Infloreste aproape neintrerupt daca are lumina multa – la noi sta in living, care are peretele vitrat orientat catre sud. Razele soarelui nu ajung insa direct pe planta.

Continue reading