Tag Archives: ponturi

Cum dam pastile unei pisici

Cine a incercat sa administreze pastile unei pisici stie ca nu e treaba usoara. Cel mai complicat este cand pastila are miros si gust pregnant (cum sunt antibioticele), pentru ca pisica incepe sa se zbata cu si mai mare disperare cand isi da seama ca e ceva scarbos.  Experienta mea in a da pastile pisicilor e destul de vasta, si sunt in proces de perfectionare continua 🙂

Asadar, din metodele testate de mine, ca sa dai pastila unei pisici se procedeaza asa:

  • Unele pastile cu miros/gust neutru se pot pisa si amesteca cu putina branza/smantana sau orice ii place cu osebire pisicii. Trebuie intrebat medicul daca este OK sa fie pisata pastila, pentru ca pisata substanta se absoarbe mai repede in organism decat atunci cand pastila e inghitita intreaga.
  • Pentru pastilele care nu se pot pisa: important e in primul rand ca pastila sa aiba dimensiuni rezonabile pentru a putea fi inghitita de o pisica. Daca pastila e prea mare, se taie in bucati cu un cutit iar pasii pentru administrare ar fi urmatorii:

– pastila se inveleste in prealabil in unt sau margarina, ca sa alunece mai usor, ca o bila, pe gat si sa mai atenueze gustul neplacut

– pastila se introduce nu frontal ci prin coltul gurii, e cel mai usor asa pentru ca pisicile au un gol in dantura pe acolo, si nu trebuie sa te chinui sa ii tii gura deschisa

– pentru ca pisica sa nu scuipe afara pastila, imediat trebuie facuta sa inghita, cu ajutorul unei seringi fara ac, in care am tras un pic de apa (3-4 ml). Apa se pompeaza tot prin coltul gurii, si pisica va inghiti odata cu apa si pastila, datorita efectului de deglutitie care se declanseaza automat in contact cu apa. Atentie mare insa, niciodata nu trebuie pompata apa direct in gura deschisa a pisicii, exista riscul sa ajunga apa in plamani si se ineaca! Intotdeauna seringa trebuie manuita cu atentie, se pompeaza usor doar un pic de apa, si numai prin lateral.

Daca pisica are tendinta sa zgarie sau sa se zbata foarte violent, se infasoara pisica intr-un prosop de baie, care se ruleaza astfel incat doar capul pisicii ramane afara. Este bine sa mai chemi o persoana in ajutor, care sa tina pisica infasurata.

Procesul de a da pastile unei pisici poate fi extrem de greoi, cel putin la inceput, pana prinzi experienta deoarece situatia devine tensionata foarte usor. Este extrem de important sa nu renunti si mai ales sa iti mentii calmul – starea ta de spirit se transmite animalului, si enervarea oricum nu ajuta pe nimeni. Keep your zen, no matter what!

La final o recompensa gustoasa e mai mult decat recomandata – pentru impacare, atenuarea gustului neplacut, deturnarea atentiei de la incident si eventual pentru a regla asteptarile pisicii cand va trebui sa ia pastile data viitoare (la noi principiul recompenselor nu functioneaza cu pisicile familiei, din pacate; momentul pastilei e un moment naspa full stop).

Super joc pentru pisici

Acum ceva vreme le-am cumparat pisoilor o aplicatie pentru iPad – Game for Cats, care le place extrem; de fiecare data cand iau iPadul in mana devin foarte interesati, abia asteapta sa le dau drumul la joc. Cand incearca sa prinda soricelul, pisoii nu folosesc ghearele, asa ca nu zgarie ecranul. Mai jos dovada:

Jocul cu soricelul este foarte addictive pentru ei, insa de departe Piticul, motanul nostru blond este cel mai fascinat; el incearca sa rastoarne iPadul cu fundul in sus cand soricelul nu este pe ecran, se gandeste ca sigur sta ascuns sub coperta. Pisoii nostri pot sta asa urmarind soricelul ore in sir. O aplicatie genial de simpla. Strongly recommended pt pisici cu stapani prea ocupati sa se joace cu ele.

Recolta de rosii romanesti

Anul acesta rosiile noastre, crescute din rasad luat din piata, au un gust deosebit de bun. Ce-i drept plantele s-au dezvoltat foarte mult, insa nu se poate spune ca si-au dat prea mult silinta sa dea si rod bogat. Dar putinele rosii culese pana acum sunt potrivite ca dimensiuni, usor acrisoare, si foarte parfumate, par a fi rosii romanesti autentice.

Am citit pe www.hobbygradina.ro niste metode inovative de a obtine plante sanatoase si cat mai rodnice. La primavara voi pune rasaduri din rosiile de anul acesta si voi incerca marcotarea copililor (metoda plantei ingropate orizontal cred ca ne depaseste aptitudinile de gradinari amatori). Cine vrea mai multe detalii despre aceste metode, sa citeasca aici.

Negocierea in Bazarul din Istanbul

Cum povesteam mai devreme, in Bazarul din Istanbul cand intrebi un vanzator cat cere pe un obiect, ramai siderat de pretul mare pe care il cere. Asta pentru ca dupa bunul obicei oriental, negotul fara negociere nu are niciun haz, si turcul se asteapta ca tu sa stii asta.

Ca sa obtii un pret bun, tehnica de negociere merge cam asa:

Te uiti la stand la mai multe obiecte, desi doar unul ti-a atras atentia; nu lasa sa se vada asta. Turcul o sa te intrebe ce vrei sa cumperi, si atunci, aratandu-te cat mai dezinteresat ii arati mai multe obiecte si ii ceri sa iti spuna pretul. Este posibil sa te intrebe tu cat ai da. Nu spune, lasa-l pe el sa dea prima cotatie. O sa fie evident un pret foarte mare, dar nu te descuraja, ramai cu zambetul pe buze. Pentru obiectul ravnit (nu trebuie sa spui ca e pentru tine, ci ca il cumperi cadou pentru vreun prieten) ceri un discount si atunci el o sa-ti dea un pret un pic mai mic.

Mai ceri un discount si atunci el o sa te intrebe de regula cat esti dispus sa dai. Ofera un pret mai mic decat pretul pe care esti dispus in realitate sa il dai. Bineinteles ca nu se va lasa la pretul tau si iti va mai da un discount mic. Nu te arata incantat ci spune ceva la modul: “eu de abia am ajuns pe aici, o sa ma duc sa ma mai plimb si pe la alte magazine. Spune-mi care e the best price si daca e o sa ma intorc sa cumpar de la tine.”

Remember: e important sa nu te arati disperat sa cumperi acel obiect si sa ai rabdare si nervi de fier.

Ca sa nu te piarda de client pretul cel mai bun pe care ti-l va oferi va fi de regula unul foarte apropiat de adevar. Inca si de aici mai merge negociat un pic in jos. Te poti intoarce pe calcaie sa iesi din magazin: turcul va oferi un pret si mai mic numai sa nu te vada plecand fara sa fi cumparat ceva de la el.

Ce este foarte important pentru tine ca si cumparator:

1. sa stii intotdeauna cat esti dispus sa dai pe un obiect (cat valoreaza in realitate pentru tine) si sa nu cumperi cu mai mult de atat

2. in tot timpul negocierii zambeste, fii comunicativ si politicos. Vanzatorul este si el la randul lui zambitor si toata negocierea se desfasoara intr-o atmosfera foarte destinsa. Daca esti tratat cu ceai sau dulciuri, accepta; asta nu te obliga sa cumperi daca nu te intelegi la pret.

3. fii fetita care l-a luat pe NU in brate: asteapta-te sa spui NU de cel putin 15 ori pe parcursul negocierii, insa fara sa te enervezi.

4. odata ce ai zis DA la un pret pe care l-a pronuntat turcul, sau ai spus tu o suma pe care el o agreeaza, se considera ca vanzarea a fost incheiata!

5. este apreciata mult sintagma “sa nu fie nici ca mine nici ca tine” – incearca sa o folosesti si tu cat de des cand pronunti un pret pe care il agreezi. Daca consideri ca ar fi acceptabila suma pe care o cere el poti incerca sa te tocmesti acceptand acel pret dar pretinzand cateva accesorii in acei bani. Noi de exemplu ne-am targuit o jumatate de ora pentru o narghilea minunata, cerand pe parcursul negocierii inca doua furtune, un saculet de carbuni, un cleste, un recipient de incins carbunii si o punga de filtre. Cand am plecat turcul s-a plans ca a iesit in pierdere la afacerea cu noi, dar suntem convinsi ca lucrurile nu stau deloc asa, oricat de buni negociatori am fost noi. Se citea pe fata lui in timp ce negociam ca e multumit ca ne-am antrenat cu el in joc, negocierea asta fiind si un soi de socializare with benefits.

In alta parte am avut ocazia sa si suparam un turc care a iesit sifonat din negociere: am intrebat cat costa un pachet de tutun de narghilea si turcul a zis 5 lire, pret fix (adica nu avea chef sa negocieze, mai ales fiind vorba de ceva atat de ieftin). Noi am zis ca vrem discount (1 lira) daca cumparam 5 pachete. Turcul o tinea pe a lui, ca e pret fix, noi ne-am intors pe calcaie sa iesim din magazin, la care cu mult naduf a izbucnit: stati ca va dau la 4 lire. De nervi ce avea m-a bruftuit cand alegeam aromele “hai ca nu alegi un mercedes” :)) Nu ne-am suparat pe el, ca era haios!

Ca si sfat de final: nu te incrancena, nu te enerva, esti in vacanta! fii dispus oricand sa renunti oricand daca vezi ca nu obtii cat esti dispus sa scoti din buzunar, ce gasesti intr-un magazin sigur vei mai gasi in urmatoarele zece 😉

Bigudiuri electrice remington

Pentru ca parul meu a crescut destul de lung incat sa nu mai poata fi coafat cu peria rotativa, am probat alta gaselnita: bigudiurile electrice Remington.

Sunt absolut incantata de bigudiurile electrice, pentru ca au numai avantaje:
– spre deosebire de ondulator, nu ard parul. Bigudiurile electrice au invelisul de catifea, si miezul de ceara (pentru pastrarea caldurii). Cand le pui in par nu sunt incinse, nu te ard la degete, pt ca au capetele reci, si elibereaza treptat caldura
– operatiunea de buclare este rapida: tii bigudiurile electrice in par 30 de min si parul s-a buclat (eu am par subtire, drept si moale, si buclele “tin” toata ziua, chiar daca se mai lasa dupa cateva ore; daca pulverizezi mai mult fixativ atunci vor sta mai mult)
– incalzirea bigudiurilor se face destul de repede: in 10 min bigudiurile electrice sunt gata de pus in par
– bigudiurile se pun foarte usor, nu iti trebuie multa indemanare: au un clips cu care prinzi capatul suvitei si apoi o clema care vine peste bigudiu ca sa-l fixeze.

Trusa mea de bigudiuri electrice Remington se numeste Fast Curls, costa 160 de lei si contine 20 de bigudiuri, pe trei marimi: 4 mici, 10 medii si 6 mari.

Eu le pun pe parul uscat, fara niciun fel de spuma sau alt fixativ inainte (am incercat cu spuma si buclele sunt tepene, nu arata natural); doar pulverizez la sfarsit un pic de spray fixativ.
Ca sa vedeti ce usor se pun, iata un tutorial video (nu ca are rusoaica un accent delicios?):

Cum protejezi plantele din casa de pisici

Majoritatea stapanilor de pisici nu pot tine ghivece cu plante in casa. Pisicilor le place sa manance plantele, sau, cand e vorba de un ghiveci mai mare, sa scurme prin pamantul din el, si eventual sa mai plaseze si ceva “fertilizant” acolo 🙂

Pentru cei care chiar tin cu tot dinadinsul sa aiba si plante si pisoi in casa, iata cateva idei:

1. Daca stai acasa mai mult si ai timp sa dresezi pisica, foloseste un pulverizator cu apa. Cand vezi ca pisica se agata de planta, da-i cateva fasuri in fata, si o sa invete, cu timpul, ca nu are voie sa zgandare planta (doar daca nu ai ghinion ca pisicii sa ii placa apa… dar acestea sunt cazuri ff rare)

2. Daca ai un ghiveci mare, cu un plantoi mai mare, gen lamai, tentatia pisicii este sa foloseasca pamantul din ghiveci pe post de litiera. In acest caz, solutia este sa infigi in pamant bete de lemn ascutite, din cele pt frigarui (multe-multe, ca sa nu se mai poata urca in ghiveci).

3. Daca planta pe care vrei sa o protejezi e mica, cum sunt cele tinute pe o masa sau un pervaz, plaseaza o tava cu apa sub ghiveci. Pisicilor normale le e foarte dezagreabil sa se ude pe labute, asa ca vor sta departe de ghiveci. Insa daca pisicii ii place apa si nu ii e teama sa se ude, metoda s-ar putea sa nu functioneze.

4. O solutie alternativa la cea cu tava: poti inconjura ghiveciul cu vase mici cu apa (eu folosesc caserole transparente, din acelea de unica folosinta).

Chiar daca exista aceste metode de protectie, mare atentie totusi cand aduci plante in casa: multe dintre ele sunt otravitoare pentru pisici  (azaleea, cala, crinul, diefenbachia, cicas, filodendronul, asparagusul, to name a few). Verifica bine pe net inainte ca planta e neotravitoare, ca sa fii sigur ca in caz de accident macar pisica scapa!

Glicina – Wisteria

Glicina in floare

Glicina in floare

Glicina (wisteria) plantata acum 3 ani a inflorit in sfarsit asa cum speram cand am cumparat-o: este plina de ciorchini mari, albastru-lila, absolut superbi.
Anul trecut in toamna a trantit-o o furtuna cu tot cu suport, si ne consolasem cu gandul ca daca nu reusim sa o punem la loc, nu e nicio pierdere, ca si asa nu inflorise niciodata, era o glicina de soi rau 🙂
Am reusit insa sa o salvam, taind din ramuri destul de brutal, ca sa o putem ridica (este foarte grea) si iata ca acum glicina noastra si-a luat un avant deosebit. Nu stim daca taierea din toamna e “vinovata” sau poate doar din al treilea an infloreste, cert e ca acum ne pare bine ca ne-am straduit sa o salvam atunci 🙂

Cum scoti petele de pe un gard de PVC

gard pvc patat

Placa curata vs. placi cu depunere de Fe

De doi ani, pe gardul din PVC din curtea parintilor se depune constant un fel de mizerie maronie spre roscat, mai ales pe partile aflate in bataia aspersoarelor. Pelicula de mizerie este foarte bine impregnata in PVC.

Am incercat sa frecam gardul cu detergent, cu clor, si chiar cu otet. Am incercat sa folosim si aparatul de spalat cu presiune sa spalam gardul. Niciuna din aceste metode nu a dat roade. La un moment dat am incercat chiar si cu o masina electrica de slefuit, care a curatat stratul de mizerie, desi neuniform, insa la asa o suprafata (145 de metri liniari) este o munca de sisif, in conditiile in care intr-o luna mizeria se facea la loc.

Acum cateva zile am repetat analiza la apa si a reiesit o concentratie a fierului de 0.52 mg/l (de 2.6 ori mai mare fata de normal). Am reinceput cautarile pe internet si am descoperit ca apa dura sau fierul sunt o problema destul de notorie pentru cei care au garduri de PVC prin State si Canada.

Solutia pentru curatat este un detartrant – noi am incercat Nufar, unul dintre cele mai ieftine de pe piata (contine acid sulfuric si acid clorhidric). Am aplicat cu buretele (neaparat trebuie purtate manusi, solutia este foarte toxica), am lasat sa actioneze 3-4 minute apoi am spalat cu furtunul. Gardul s-a curatat perfect si dupa clatire arata ca nou. In poza de mai sus,  bucata din mijloc este spalata cu detartrant.

Ne bucuram foarte mult ca am redat frumusetea gardului, atat de simplu si de ieftin insa problema este doar temporar rezolvata. Va trebui sa rezolvam problema fierului din apa, altfel aspersoarele vor murdari gardul la loc.

Cuburi de leustean

Un "cub" de leustean

Un "cub" de leustean

In luna mai tufele de leustean incep sa faca tije lungi, cu flori. Este momentul in care se tund, pentru a stimula cresterea de tulpini noi, cu frunze fragede. Am tuns si noi tufa din gradina. O parte din leustean l-am dat pe la prieteni iar o parte l-am conservat.

Cea mai banala metoda de conservare a leusteanului este sa pui frunzele la uscat, insa noi nu apreciem in mod deosebit gustul de frunze uscate, asa ca il facem cubulete-triunghiulete:-)

Procedura nu este deloc complicata: se spala frunzele, se toaca marunt-marunt, se pun in tavita care face cuburi de gheata, se toarna un pic de apa deasupra, si se baga la inghetat in congelator.

Tavita de triunghiuri cu leustean

Tavita de triunghiuri cu leustean

Rezulta cuburi de leustean pentru ciorba, care pastreaza foarte bine aroma de leustean proaspat.

Artar japonez – de retinut, pentru amatori

Pentru ca multi au aterizat pe blogul spufesc cautand artar japonez, cred ca ar fi util sa fac o recapitulare a sfaturilor de ingrijire a acestor pomisori atat de decorativi, asa cum le-am invatat noi din propria experienta:

1. Artarul japonez trebuie cumparat cand e cat mai mititel, ca sa se poata adapta mai usor la solul din gradina ta. Cu cat mai mic, cu atat mai bine (daca nu se prinde, macar nu arunci pe geam o caciula de bani, deoarece cu cat sunt mai mari, cu atat sunt mai scumpi). Groapa in care se planteaza este bine sa fie cat mai mare, si umpluta cu pamant amestecat cu turba. Ii prieste solul usor acid si cu drenaj bun; nu are nevoie de fertilizare mai mult de o data pe an.

2. Locul de plantare trebuie atent ales: un loc umbrit, in care razele soarelui ajunge doar o scurta parte din zi fereste frunzele dantelate ale artarului japonez de arsuri.

3. Taierile nu sunt necesare in primii doi ani (cu exceptia uscaturilor). Dupa aceea poti sa ii corectezi coroana. Majoritatea speciilor de artar japonez care se comercializeaza la noi sunt specii pitice. Noi avem un acer palmatum atropurpureum pitic (cu frunze de culoare rosu foarte inchis, batand in visiniu), care creste foarte foarte incet.

4. Iarna trebuie sa acoperi bine artarul japonez, daca nu vrei sa degere. Unii prefera sa il tina in container, ca sa il poata feri mai usor de ger iarna.