Ne-am intors dintr-un city break la Roma. Cetatea eterna este plina de turisti, si evident obiectivele importante sunt enervant de aglomerate, de aceea daca stai doar trei zile trebuie sa stii dinainte cum sa iti gestionezi timpul. Nu suntem adeptii bifarii de obiective turistice, care ajunge cateodata un scop in sine, luand locul placerii autentice de a descoperi un oras. De aceea e bine sa iti faci planul de acasa, sa profiti de mijloacele de transport cand e cazul, ca sa nu faci bataturi la picioare alergand de colo colo.
Cateva tips&tricks (unele descoperite la fata locului, altele adunate din diverse surse si verificate acolo) si observatii personale despre Roma si locuitorii ei:
1. italienii seamana foarte tare cu românii, ca obiceiuri, comportament etc. Vorbesc foarte tare, se inghesuie, te imbrancesc, se imbraca destul de aiurea (not to mention odiosul guler ridicat la tricou), conduc haotic. Prioritatea in trafic nu exista (a pietonilor cu osebire), se merge dupa principiul “are prioritate cel mai tupeist”. Si cum cei motorizati isi permit sa fie mai tupeisti, cei per pedes ii lasa sa treaca doar ca sa scape cu viata…
2. miturile cu pizza italieneasca “de la mama ei” care este delicioasa, deosebita de cea pe care o mananci in Bucuresti sau in alta parte, nu se confirma. Acelasi blat subtire cu cateva topinguri (saracute si acestea) ca la Cuptorul cu lemne, sa zicem. Nu poate fi oricum nimic sofisticat intr-o pizza, asa ca nici nu ne asteptam la cine stie ce experiente gourmet! Nu te intreaba nimeni daca vrei sos, se considera ca sosul pus de ei pe blat e suficient si nu ai de ce sa iti doresti mai mult; ketchup nu am vazut nicaieri (ceea ce este un lucru bun 🙂
3. pe unde am mancat antipasto, ne-a placut prosciutto crudo (parea proaspat taiat din halca) si mozzarela di bufalla (mozzarella de bivolita).
Apropos de restaurante: la niciun restaurant la care am mancat nu am primit bon fiscal: notele de plata le primesti scrise de mana, ad hoc, de chelner, langa tine la masa, iar dupa ce ai achitat, salutare… probabil evaziunea e in floare la ei.
4. sunt tolerate tot felul de capuse sociale: emigranti de toate natiile (inclusiv români) costumati in soldati romani care te acosteaza ca turist sa faci poze cu ei ca apoi sa te jecmaneasca de bani, ghizi de tot felul, vanzatori ambulanti (in special negri si asiatici) de genti “de firma”, umbrelute, sepcute si alte nimicuri… Politie nu prea vezi pe strazi.
Apropos de politie, chiar ma gandeam ce buna ar fi intr-o anume imprejurare: ne-am dus in parcul Borghese si am vrut sa inchiriem o bicicleta tandem; casiera ne spune ca trebuie sa lasam pasaportul “gaj”; i-am explicat ca este ilegal sa ceara asta, la care replica ei a fost “maybe in your country, in this country it is legal”. Un individ negricios si român care o ajuta pe tipa pe acolo ne-a auzit cum vorbeam intre noi romaneste, si a incercat sa ne convinga ca e safe (problema mea era de principiu, nu ma gandeam ca mi l-ar fura) si vazand ca nu o scoate la capat cu noi, a luat doar datele de pe buletin. Ne-a “ajutat” ca sa zic asa. Ca sa revin, cand aveam disputa cu casiera ma gandeam ce buni ar fi niste agenti de politie care sa ii explice ca nici in tara aia nu e legal sa imi retina ID-ul.
Pont: daca inchiriati bicicleta tandem in Borghese, luati una electrica – sunt cateva pante pe care bicicleta mecanica le urca cam greu.
5. inghetata italiana (gelato) nu este la fel e buna peste tot: cautati gelateriile unde scrie Artigianale; eu ma uitam in vitrina daca inghetata de fistic are bucati de fistic in ea si ce culoare are (cea verde de nuanta vie “fistic” – de unde si numele 🙂 – e mai dubioasa, sigur are mai mult colorant; unde am mancat si a fost buna avea o culoare mai degraba maslinie). Am mancat inghetata foarte buna vis a vis de Fontana din Trevi si langa Pantheon.
6. daca va duceti sa vedeti Colosseumul, nu va infigeti in coada imensa de acolo. Treceti de Colosseum catre Poarta lui Constantin, si dupa cateva sute de metri pe dreapta veti vedea o coada mai mica pentru intrarea in situl arheologic, la Palatin si Forul Roman. Se pot lua de acolo bilete pentru toate trei obiectivele.
7. daca e ultima duminica din luna, intrarea la Muzeele Vaticanului e gratis, insa asta vine la pachet cu niste cozi uriase. Noi ne-am asezat la o coada care avea deja cca 600 m pe la ora 8 AM (muzeul deschizandu-se la 9). Pe la 9:30 am ajuns sa intram. Camerele pictate de Raphael (“stanze”-le) Capela Sixtina, imensa pinacoteca (Caravaggio, Tizian, Fra Angelico, Giotto, Leonardo, Raphael etc), sculpturile, tapiseriile, frescele, sala hartilor, merita vazute, desi e foarte obositor sa parcurgi toate salile. Daca iesi din muzeu si intri in piata, la ora 12 iese Papa la balcon pentru discurs (a vorbit mostly despre beatificarea lui Ioan Paul al doilea, care mai are nevoie de un miracol ca sa fie canonizat; sicriul acestuia se gaseste in catedrala Sf Petru, langa Pieta, langa intrare.
8. la Fontana di Trevi merita sa mergi si ziua si noapte (dar nu e pustiu ca in La dolce vita, it’s actually pretty crowded). Fantana este foarte aproape de Piata Spaniei (cu faimoasele trepte spaniole pe care se simte dator sa le urce orice turist care se respecta), de Piata Navona (care are trei fantani superbe; cea centrala e creatia lui Bernini, reprezentand fluvii sub forma a patru figuri masculine sprijinite de un obelisc antic) si de Panteon. Palatul Vittorio Emanuele, alb si perfect ca un tort de nunta este aproape de Colosseum si de Columna lui Traian.
In rest, noi am ratacit pe stradute in cautarea de carciumioare mici si ospitaliere, pe care le-am si gasit. Am mancat in general bine, dar memorabil a fost doar un ossobuco la un restaurant foarte cochet de pe o straduta perpendiculara pe Corso.
Iata si niste poze din bella Italia:
